- învăţător
- ÎNVĂŢĂTÓR, -OÁRE, învăţători, -oare, s.m. şi f., adj. I. s.m. şi f. 1. Persoană care predă cunoştinţe şi face educaţia civică a copiilor în primele clase de şcoală; institutor. ♦ Persoană care învaţă sau instruieşte pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Iniţiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povăţuitor. II. adj. (înv.) Care învaţă, care sfătuieşte. – Învăţa + suf. -ător.Trimis de valeriu, 11.11.2008. Sursa: DEX '98ÎNVĂŢĂTÓR adj. v. educativ, instructiv, îndrumător, moralizator, povăţuitor, sfătuitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNVĂŢĂTÓR s. dascăl, (prin Bucov. şi Transilv.) şcoleriu, (peior.) belfer. (I-a fost învăţător la şcoala elementară.)Trimis de siveco, 23.09.2008. Sursa: Sinonimeînvăţătór s. m., adj. m., pl. învăţătóri; f. sg. şi pl. învăţătoáre, g.-d. sg. art. învăţătoáreiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNVĂŢĂT//ÓR învăţătoroáre (învăţătoróri, învăţătoroáre) m. şi f. 1) Lucrător din învăţământ cu studii speciale, care instruieşte şi educă elevii în primele clase elementare. 2) Persoană care iniţiază, învaţă, îndrumă pe cineva; dascăl. /a învăţa + suf.învăţătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.