învăţător

învăţător
ÎNVĂŢĂTÓR, -OÁRE, învăţători, -oare, s.m. şi f., adj. I. s.m. şi f. 1. Persoană care predă cunoştinţe şi face educaţia civică a copiilor în primele clase de şcoală; institutor. ♦ Persoană care învaţă sau instruieşte pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Iniţiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povăţuitor. II. adj. (înv.) Care învaţă, care sfătuieşte. – Învăţa + suf. -ător.
Trimis de valeriu, 11.11.2008. Sursa: DEX '98

ÎNVĂŢĂTÓR adj. v. educativ, instructiv, îndrumător, moralizator, povăţuitor, sfătuitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNVĂŢĂTÓR s. dascăl, (prin Bucov. şi Transilv.) şcoleriu, (peior.) belfer. (I-a fost învăţător la şcoala elementară.)
Trimis de siveco, 23.09.2008. Sursa: Sinonime

învăţătór s. m., adj. m., pl. învăţătóri; f. sg. şi pl. învăţătoáre, g.-d. sg. art. învăţătoárei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNVĂŢĂT//ÓR învăţătoroáre (învăţătoróri, învăţătoroáre) m. şi f. 1) Lucrător din învăţământ cu studii speciale, care instruieşte şi educă elevii în primele clase elementare. 2) Persoană care iniţiază, învaţă, îndrumă pe cineva; dascăl. /a învăţa + suf.învăţătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • învãţãtór — s. m., adj. m., pl. învãţãtóri; f. sg. şi pl. învãţãtoáre, g. d. sg. art. învãţãtoárei …   Romanian orthography

  • definitiv — DEFINITÍV, Ă, definitivi, e, adj. (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric. ♢ Hotărâre definitivă = hotărâre a unui organ de jurisdicţie împotriva căreia nu mai există nici o… …   Dicționar Român

  • belfer — BÉLFER, belferi, s.m. (reg., fam. sau depr.) 1. Învăţător; profesor. 2. Om care se lăfăieşte în lux şi bogăţie. – Din idiş Belfer (= germ. Beihelfer). Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BÉLFER s. v. dascăl, institutor, învăţător,… …   Dicționar Român

  • dascăl — DÁSCĂL, dascăli, s.m. 1. (înv.) Învăţător (la ţară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de ştiinţă; învăţat, savant. 2. fig. Iniţiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într un anumit domeniu. 3. Cântăreţ de biserică, diac, psalt, cantor. –… …   Dicționar Român

  • învăţa — ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându i cum să… …   Dicționar Român

  • învăţătorime — ÎNVĂŢĂTORÍME s.f. Totalitatea învăţătorilor; mulţime de învăţători. – Învăţător + suf. ime. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNVĂŢĂTORÍME s. (pop. şi fam.) dăscălime. (Întreaga învăţătorime.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • educator — EDUCATÓR, OÁRE, educatori, oare, adj., s. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în şcoli); profesor, învăţător. 2. s.f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educaţia copiilor preşcolari (în cămine şi în… …   Dicționar Român

  • gramatist — gramatíst s. m., pl. gramatíşti Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  GRAMATÍST s.m. 1. Învăţător (care preda alfabetul) în şcolile elementare din Atena şi Roma antică. 2. Profesor, specialist în gramatică. [cf. it.… …   Dicționar Român

  • hoge — HÓGE, hogi, s.m. Preot sau, p. ext., învăţător, dascăl la mahomedani. [var.: hógea s.m.] – Din tc. hoca Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hóge s. m., art. hógea, g. d. art …   Dicționar Român

  • institutor — INSTITUTÓR, OÁRE, institutori, oare, s.m. şi f. (În trecut) Învăţător (la oraş). – Din fr. instituteur, lat. institutor. Trimis de valeriu, 29.02.2008. Sursa: DEX 98  INSTITUTÓR s. dascăl, (peior.) belfer. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”