- învăţătoare
- ÎNVĂŢĂTOÁRE s. (pop. şi fam.) dăscăliţă. (I-a fost învăţătoare în primele clase.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
învăţătoare
Look at other dictionaries:
dăscăliţă — DĂSCĂLÍŢĂ, dăscăliţe, s.f. (pop.; rar) Învăţătoare (la ţară); p. ext. (fam.) profesoară. ♦ Soţie de dascăl (1). – Dascăl + suf. iţă. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂSCĂLÍŢĂ s. v. institutoare, învăţătoare, profesoară. Trimis … Dicționar Român
învãţãtór — s. m., adj. m., pl. învãţãtóri; f. sg. şi pl. învãţãtoáre, g. d. sg. art. învãţãtoárei … Romanian orthography
dascăl — DÁSCĂL, dascăli, s.m. 1. (înv.) Învăţător (la ţară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de ştiinţă; învăţat, savant. 2. fig. Iniţiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într un anumit domeniu. 3. Cântăreţ de biserică, diac, psalt, cantor. –… … Dicționar Român
profesoriţă — profesoríţă, profesoríţe, s.f. 1. (înv.) profesorică. 2. (înv.) profesoară. 3. (reg.) învăţătoare. Trimis de blaurb, 01.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
tovarăş — TOVÁRĂŞ, Ă, tovarăşi, e, s.m. şi f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viaţa sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeaşi cauză. ♢ Tovarăş (sau tovarăşă) de viaţă = soţ (sau soţie). 2. Termen… … Dicționar Român
învăţa — ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându i cum să… … Dicționar Român
învăţător — ÎNVĂŢĂTÓR, OÁRE, învăţători, oare, s.m. şi f., adj. I. s.m. şi f. 1. Persoană care predă cunoştinţe şi face educaţia civică a copiilor în primele clase de şcoală; institutor. ♦ Persoană care învaţă sau instruieşte pe cineva; maestru, preceptor,… … Dicționar Român
învăţătoreasă — învăţătoreásă s.f. (înv.) învăţătoare. Trimis de blaurb, 20.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
şcolăriţă — ŞCOLĂRÍŢĂ, şcolăriţe, s.f. Elevă a unei şcoli (1). – Şcolar + suf. iţă. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 ŞCOLĂRÍŢĂ s. elevă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime şcolăríţă s. f., g. d. art. şcolăríţei; pl. şcolăríţe … Dicționar Român
