- definitiv
- DEFINITÍV, -Ă, definitivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric. ♢ Hotărâre definitivă = hotărâre a unui organ de jurisdicţie împotriva căreia nu mai există nici o cale ordinară de atac (apel, recurs). Profesor (sau învăţător) definitiv = profesor (sau învăţător) care a obţinut definitivatul. ♢ loc. adv. În definitiv = în cele din urmă, la urma urmelor. – Din fr. définitif, lat. definitivus.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98DEFINITÍV adj., adv. 1. adj. definitivat, finisat. (Forma definitiv a unei lucrări.) 2. adj. irevocabil, nestrămutat. (O hotărâre definitiv.) 3. adv. iremediabil, irevocabil. (Un lucru definitiv pierdut.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedefinitív adj. m., pl. definitívi; f. sg. definitívă, pl. definitíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficîn definitív loc. adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEFINITÍV definitivă (definitivi, definitive) şi adverbial Care exclude posibilitatea de a fi revăzut; fără posibilitatea de revenire; decisiv; hotărât; irevocabil. ♢ În definitiv în cele din urmă; la urma urmelor. /<fr. définitif, lat. definitivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEFINITÍV, -Ă adj. Care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil. ♢ Profesor (sau învăţător) definitiv = Profesor sau învăţător care, după îndeplinirea unor anumite condiţii, obţine unele drepturi asupra catedrei pe care o ocupă; în definitiv = în sfârşit, la urma urmelor. [cf. fr. définitif, it. definitivo, lat. definitivus].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDEFINITÍV, -Ă adj. care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil. o profesor (sau învăţător) definitiv = profesor (sau învăţător) care a primit definitivatul; în definitiv = în sfârşit, la urma urmelor. (< fr. définitif, lat. definitivus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.