- definitiva
- DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DEFINITIVÁ vb. 1. a finisa. (Şi-a definitiva romanul.) 2. a titulariza. (A definitiva pe cineva în învăţământ.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedefinitivá vb., ind. prez. 1 sg. definitivéz, 3 sg. şi pl. definitiveázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEFINITIV//Á definitivaéz tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o formă definitivă; a face să capete formă finală; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o funcţie); a confirma; a întări. /Din definitivTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEFINITIVÁ vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDEFINITIVÁ vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.