învăţătorime

ÎNVĂŢĂTORÍME s.f. Totalitatea învăţătorilor; mulţime de învăţători. – Învăţător + suf. -ime.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98



ÎNVĂŢĂTORÍME s. (pop. şi fam.) dăscălime. (Întreaga învăţătorime.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



învăţătoríme s. f., g.-d. art. învăţătorímii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÎNVĂŢĂTORÍME f. (colectiv de la învăţător) 1) Totalitate a învăţătorilor (dintr-o ţară sau dintr-o localitate); corpul învăţătoresc. 2) Mulţime de învăţători. /învăţător + suf.învăţătorimeime

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX