învăţătură

învăţătură
ÎNVĂŢĂTURĂ, (1, 4) învăţături, s.f. 1. Sistem de îndrumări teoretice şi practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunoştinţe, cultură; erudiţie, înţelepciune. 3. Pregătire, studiu, şcoală; ucenicie. 4. Precept la care se ajunge prin experienţă practică sau pregătire teoretică; învăţământ, povaţă, sfat. ♦ expr. A-i fi cuiva (de sau spre) învăţătură = a-i servi ca experienţă pentru a nu mai greşi. – Învăţa + suf. -ătură.
Trimis de valeriu, 18.11.2008. Sursa: DEX '98

ÎNVĂŢĂTÚRĂ s. 1. v. învăţământ. 2. studiu, şcoală. (A plecat la învăţătură.) 3. învăţare, studiu, (înv.) deprindere. (S-a pus pe învăţătură.) 4. carte, cultură, cunoştinţe (pl.), instrucţie, pregătire, studii (pl.), (înv. şi pop.) slovă, (înv. şi reg.) cărturărie, (reg.) scrisoare, (înv.) minte, pricopseală, pricopsire. (Om cu învăţătură.) 5. v. ştiinţă. 6. doctrină, sistem, teorie. (învăţătură economică; învăţătură lui Darwin.) 7. v. sfat. 8. v. pildă. 9. concluzie, învăţăminte (pl.), (fig.) lecţie. (A tras toate învăţăturăile care se impuneau.) 10. v. morală. 11. v. precept. 12. v. parabolă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNVĂŢĂTÚRĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, deprindere, disciplină, dispoziţie, dojană, dojenire, hotărâre, imputare, materie, morală, mustrare, obicei, obiect, obişnuinţă, observaţie, ordin, poruncă, reproş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

învăţătúră s. f., g.-d. art. învăţătúrii; (principii, poveţe) pl. învăţătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNVĂŢĂTÚR//Ă învăţăturăi f. 1) Totalitate a tezelor teoretice şi a îndrumărilor practice într-un domeniu de activitate; doctrină. 2) Ansamblu de cunoştinţe acumulate de cineva; studii. 3) Proces de acumulare a cunoştinţelor într-o instituţie de învăţământ. A se afla la învăţătură. Drept la învăţătură. 4) Concluzie dedusă din practica vieţii sociale sau individuale; învăţământ; lecţie. ♢ A-i fi cuiva de (sau spre) învăţătură a-i servi drept povaţă pentru a se feri de greşeli. [G.-D. învăţăturii] /a învăţa + suf. învăţăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • învãţãtúrã — s. f., g. d. art. învãţãtúrii; (principii, poveţe) pl. învãţãtúri …   Romanian orthography

  • studiu — STÚDIU, studii, s.n. 1. Acţiunea de a studia (1); muncă intelectuală susţinută depusă în vederea însuşirii de cunoştinţe temeinice într un anumit domeniu. ♦ spec. Însuşire de cunoştinţe ştiinţifice; învăţătură. ♢ expr. A şi face studiile = a… …   Dicționar Român

  • învăţa — ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându i cum să… …   Dicționar Român

  • lecţie — LÉCŢIE, lecţii, s.f. 1. Formă de bază a organizării activităţii instructiv educative din şcoală, desfăşurată cu o clasă de elevi, într un timp determinat, sub conducerea unui învăţător sau a unui profesor în conformitate cu programa de… …   Dicționar Român

  • pildă — PÍLDĂ, pilde, s.f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învăţătură, drept model de urmat, drept termen de comparaţie; ceea ce poate servi ca obiect de imitaţie sau inspiraţie în privinţa formei, aspectului etc.; model, exemplu. ♢ loc. adv. De pildă …   Dicționar Român

  • Controversy over linguistic and ethnic identity in Moldova — A controversy exists over the national identity and name of the native language of the main ethnic group in the Republic of Moldova. The issue more frequently disputed is whether Moldovans constitute a subgroup of Romanians or a separate ethnic… …   Wikipedia

  • carte — CÁRTE, cărţi, s.f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată sau broşată în volum. ♢ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicaţie oficială a unui guvern care conţine documente justificative privitoare la o problemă politică. ♢ …   Dicționar Român

  • instrucţie — INSTRÚCŢIE s.f. 1. Ansamblu de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmăreşte însuşirea unei culturi generale şi a unei specializări profesionale; învăţătură; învăţământ; instrucţiune (2). 2.… …   Dicționar Român

  • morală — MORÁLĂ, morale, s.f. 1. Ansamblul normelor de convieţuire, de comportare a oamenilor unii faţă de alţii şi faţă de colectivitate şi a căror încălcare nu este sancţionată de lege, ci de opinia publică; etică. ♦ Comportare (lăudabilă); moravuri. 2 …   Dicționar Român

  • precept — PRECÉPT, precepte, s.n. Formulă, principiu, învăţătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povaţă. Precepte de igienă. [pl. şi: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum. Trimis… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”