- pildă
- PÍLDĂ, pilde, s.f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învăţătură, drept model de urmat, drept termen de comparaţie; ceea ce poate servi ca obiect de imitaţie sau inspiraţie în privinţa formei, aspectului etc.; model, exemplu. ♢ loc. adv. De pildă = de exemplu, bunăoară, cum ar fi. ♢ expr. A lua pildă = a imita exemplul cuiva. ♦ Dovadă, probă, indiciu. ♦ Pedeapsă sau măsură drastică, menită să servească drept avertisment şi pentru alţii. 2. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral, producţie literară cu caracter moralizator, cu o structură apropiată de fabulă; parabolă; p. ext. maximă, sentinţă; proverb, zicală; semnificaţie, tâlc cuprins într-o asemenea povestire, maximă, zicală sau într-o acţiune oarecare, într-o faptă etc. ♢ loc. prep. (înv. şi reg.) În pilda (cuiva) = cu aluzie, referitor (la cineva). ♦ Fabulă. – Din magh. példa.Trimis de gudovan, 27.11.2008. Sursa: DEX '98PÍLDĂ s. 1. v. exemplu. 2. învăţătură, (înv.) paradigmă, (fig.) lecţie. (A lua pildă de la cineva de felul cum ...) 3. v. morală. 4. învăţătură, (rar) parimie, (înv.) price. (Le-a spus o pildă.) 5. v. parabolă. 6. v. dovadă.Trimis de siveco, 18.02.2008. Sursa: SinonimePÍLDĂ s. v. aforism, ciudă, cugetare, dicton, gelozie, invidie, machetă, maximă, necaz, pică, pizmă, pornire, proverb, ranchiună, sentinţă, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.Trimis de siveco, 07.01.2009. Sursa: Sinonimepíldă s. f., g.-d. art. píldei; pl. píldeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÍLD//Ă pildăe f. 1) Ceea ce poate servi drept învăţătură; model; exemplu. 2) Fapt concret care ilustrează o teză; exemplu. ♢ De pildă de exemplu. 3) Pedeapsă sau măsură care poate servi drept avertisment şi altora. 4) rar Învăţătură expusă în formă alegorică; povestire moralizatoare. ♢ A vorbi în pildăe (sau childuri) a vorbi făcând aluzii; a vorbi cu subînţelesuri. /<ung. példaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpíldă (pílde), s.f. – 1. Parabolă, alegorie, fabulă. – 2. Proverb, zicătoare. – 3. Exemplu, model. Mag. példa (Cihac, II, 520; Bogrea, Dacor., III, 409), din germ. Bild. sec. XVII. – Der. pild(u)i, vb. (a da ca exemplu; a certa, a dojeni; refl., a lua exemplu, a imita); nepilduit, adj. (fără exemplu); pilduitor, adj. (exemplar).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.