pilduitor

pilduitor
PILDUITÓR, -OÁRE, pilduitori, -oare, adj. 1. Care serveşte sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [pr.: -du-i-] – Pildui + suf. -tor.
Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98

PILDUITÓR adj. 1. v. ireproşabil. 2. v. convingător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pilduitór adj. m., pl. pilduitóri; f. sg. şi pl. pilduitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PILDUIT//ÓR pilduitoroáre (pilduitoróri, pilduitoroáre) 1) Care poate servi drept pildă, drept model demn de urmat; exemplar. Muncă pilduitoroare. 2) Care vorbeşte de la sine, constituind o dovadă; elocvent. [Sil. -du-i-] /a pildui + suf. pilduitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • exemplar — EXEMPLÁR1, exemplare, s.n. Fiecare obiect dintr o serie de obiecte identice reproduse după un model comun. ♦ Reprezentant al unei categorii de fiinţe sau de obiecte asemănătoare, luat izolat. [pr.: eg zem ] – Din fr. exemplaire, lat. exemplarium …   Dicționar Român

  • convingător — CONVINGĂTÓR, OÁRE, convingători, oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge. – Convinge + suf. ător. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONVINGĂTÓR adj. concludent, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor,… …   Dicționar Român

  • edificator — EDIFICATÓR, OÁRE, edificatori, oare, adj. Care edifică (2), care lămureşte în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator, oris. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  EDIFICATÓR adj. 1. v. lămuritor. 2. v. convingător …   Dicționar Român

  • impecabil — IMPECÁBIL, Ă, impecabili, e, adj. Care este fără cusur, ireproşabil, perfect, desăvârşit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMPECÁBIL adj. 1. v. ireproşabil. 2. exemplar, ireproşabil, pilduitor.… …   Dicționar Român

  • ireproşabil — IREPROŞÁBIL, Ă, ireproşabili, e, adj. Căruia nu i se poate reproşa nimic; care este fără cusur, fără greşeli; desăvârşit, impecabil, perfect, nereproşabil. ♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârşit. – Din fr. irréprochable. Trimis de gall,… …   Dicționar Român

  • pildă — PÍLDĂ, pilde, s.f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învăţătură, drept model de urmat, drept termen de comparaţie; ceea ce poate servi ca obiect de imitaţie sau inspiraţie în privinţa formei, aspectului etc.; model, exemplu. ♢ loc. adv. De pildă …   Dicționar Român

  • vorbitor — VORBITÓR, OÁRE, vorbitori, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care vorbeşte; care foloseşte limbajul articulat. ♦ Care vorbeşte plăcut (şi mult); vorbăreţ, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. s.m. şi f. 1. Persoană care vorbeşte, care… …   Dicționar Român

  • înduplecător — ÎNDUPLECĂTÓR, OÁRE, înduplecători, oare, adj. (înv.) Care înduplecă; convingător. – Îndupleca + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNDUPLECĂTÓR adj. v. conciliant, conclu dent, convingător, decisiv, edificator, elocvent,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”