elocvent — ELOCVÉNT, Ă, elocvenţi, te, adj. Care are darul de a expune frumos şi convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înţeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, ntis. Trimis de the catalin, 13.09.2007.… … Dicționar Român
concludent — CONCLUDÉNT, Ă, concludenţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, ntis. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 Concludent ≠ neconcludent, neconvingător… … Dicționar Român
irefutabil — IREFUTÁBIL, Ă, irefutabili, e, adj. (livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IREFUTÁBIL adj. v. decisiv, determinant … Dicționar Român
persuasiv — PERSUASÍV, Ă, persuasivi, e, adj. (livr.) Care urmăreşte sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [pr.: su a ] – Din fr. persuasif. Trimis de alin cosmin, 08.01.2003. Sursa: DEX 98 PERSUASÍV adj.… … Dicționar Român
tare — TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta»… … Dicționar Român
demonstra — DEMONSTRÁ, demonstrez, vb. I. 1. tranz. A arăta în mod convingător, prin argumente, prin raţionamente logice sau prin exemple concrete, adevărul sau neadevărul unei afirmaţii, al unui fapt etc.; a proba, a dovedi. ♦ A face dovada, prin calcule şi … Dicționar Român
edificator — EDIFICATÓR, OÁRE, edificatori, oare, adj. Care edifică (2), care lămureşte în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator, oris. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 EDIFICATÓR adj. 1. v. lămuritor. 2. v. convingător … Dicționar Român
elocvenţă — ELOCVÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător. ♦ Expresivitate. [var.: (înv.) elocínţă s.f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia. Trimis de the catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ELOCVÉNŢĂ s. 1. v … Dicționar Român
grăitor — GRĂITÓR, grăitori, s.m. (reg.) Vornicel. – Din grăi + suf. (i)tor. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM GRĂITÓR, OÁRE, grăitori, oare, adj. Care grăieşte; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [pr.: gră i ] – Grăi … Dicționar Român
pilduitor — PILDUITÓR, OÁRE, pilduitori, oare, adj. 1. Care serveşte sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [pr.: du i ] – Pildui + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa:… … Dicționar Român
