- elocvent
- ELOCVÉNT, -Ă, elocvenţi, -te, adj. Care are darul de a expune frumos şi convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înţeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.Trimis de the_catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Elocvent ≠ neelocventTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeELOCVÉNT adj. 1. v. convingător. 2. (înv.) limbut, slovesnic. (Un om elocvent.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeelocvént adj. m., pl. elocvénţi; f. sg. elocvéntă, pl. elocvénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELOCVÉN//T1 elocventtă (elocventţi, elocventte) 1) Care vorbeşte frumos şi convingător. Orator elocvent. 2) Care vorbeşte de la sine (fără a fi exprimat în cuvinte); cu semnificaţie vădită; semnificativ; grăitor. Gest elocvent. /<fr. éloquent, lat. eloquens, elocventntisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXELOCVÉN//T2 adv. Cu semnificaţie vădită. /<fr. éloquent, lat. eloquens, elocventntisTrimis de siveco, 20.09.2005. Sursa: NODEXELOCVÉNT, -Ă adj. 1. Care vorbeşte frumos şi convingător. 2. Plin de conţinut, expresiv, demonstrativ. [var. elocuent, -ă adj. / cf. it. eloquente, lat. eloquens < eloqui – a vorbi].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNELOCVÉNT, -Ă adj. 1. care vorbeşte frumos şi convingător; concludent, edificator. 2. (şi adv.) plin de înţeles; semnificativ; expresiv, demonstrativ. (< fr. éloquent, lat. eloquens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.