elocvenţă

elocvenţă
ELOCVÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător. ♦ Expresivitate. [var.: (înv.) elocínţă s.f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.
Trimis de the_catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ELOCVÉNŢĂ s. 1. v. retorică. 2. v. expresivitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

elocvénţă s. f., g.-d. art. elocvénţei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ELOCVÉNŢĂ f. 1) Caracter elocvent. A avea multă elocvenţă. 2) Arta de a convinge şi de a influenţa prin limbaj. elocvenţă politică. 3) Expresivitate sugestivă. elocvenţăa mimicii. [G.-D. elocvenţei] /<fr. éloquence, lat. eloquentia
Trimis de siveco, 12.11.2007. Sursa: NODEX

ELOCVÉNŢĂ s.f. Talent, arta de a vorbi frumos; elocinţă. ♦ Expresivitate, exprimare sugestivă. [cf. it. eloquenza, lat. eloquentia].
Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DN

ELOCVÉNŢĂ s. f. însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător; elocinţă. ♢ expresivitate. (< fr. éloquence, lat. eloquentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • elocvénţã — s. f., g. d. art. elocvénţei …   Romanian orthography

  • retorism — RETORÍSM s.n. Abuz de figuri şi de elemente retorice, elocvenţă emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conţinut. – Din retoric. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RETORÍSM s. v. afectare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • elocinţă — ELOCÍNŢĂ s.f. v. elocvenţă. Trimis de LauraGellner, 23.01.2008. Sursa: DEX 98  elocínţă s. f., g. d. art. elocínţei Trimis de siveco, 09.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic  ELOCÍNŢĂ s.f. Elocvenţă. [cf …   Dicționar Român

  • oratorie — ORATORÍE s.f. Arta de a compune şi de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvenţă, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. cf. it. o r a t o r i a . Trimis de ionel bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  ORATORÍE s. v. retorică. Trimis… …   Dicționar Român

  • retorică — RETÓRICĂ s. elocvenţă, oratorie, (înv.) limbuţie, ritorie: (Îşi însuşeşte arta retoricăii.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  retórică s. f., g. d. art. retóricii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RETÓRICĂ… …   Dicționar Român

  • retoric — RETÓRIC, Ă, retorici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justeţea ideilor expuse printr o argumentaţie bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însuşirea… …   Dicționar Român

  • elocvént — adj. m., pl. elocvénţi; f. sg. elocvéntã, pl. elocvénte …   Romanian orthography

  • brevilocvenţă — BREVILOCVÉNŢĂ s.f. (livr.) Însuşirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BREVILOCVÉNŢĂ s. brahilogie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  brevilocvénţă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • dovadă — DOVÁDĂ, dovezi, s.f. 1. Fapt sau lucru care arată, demonstrează ceva; probă convingătoare, mărturie. ♢ loc. adv. Ca (sau drept) dovadă = ca semn că..., pentru a dovedi că... ♢ loc. vb. A da dovadă de... = a dovedi, a vădi, a arăta, a manifesta. ♦ …   Dicționar Român

  • elocuent — ELOCUÉNT, Ă adj. v. elocvent. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  elocuént ( tă), adj. – Convingător, grăitor. – var. elocvent. lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. var. se datorează pronunţării …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”