elocvenţă — ELOCVÉNŢĂ s.f. Însuşirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător. ♦ Expresivitate. [var.: (înv.) elocínţă s.f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia. Trimis de the catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ELOCVÉNŢĂ s. 1. v … Dicționar Român
Vasile Urechea Alexandrescu — en 1890 … Wikipédia en Français
cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt … Dicționar Român
elocuent — ELOCUÉNT, Ă adj. v. elocvent. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN elocuént ( tă), adj. – Convingător, grăitor. – var. elocvent. lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. var. se datorează pronunţării … Dicționar Român
facondă — FACÓNDĂ s.f. (Franţuzism) Uşurinţă de a vorbi; elocinţă. – Din fr. faconde. cf. lat. f a c u n d i a . Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX 98 FACÓNDĂ s.f. (Franţuzism) Uşurinţă de a vorbi; limbuţie, vorbărie. [< fr. faconde, cf … Dicționar Român