- retoric
- RETÓRIC, -Ă, retorici, -ce, s.f., adj. 1. s.f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justeţea ideilor expuse printr-o argumentaţie bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însuşirea acestei arte. ♢ Figură retorică = formă expresivă a vorbirii, care înfrumuseţează stilul, dându-i mai multă vigoare şi caracter sugestiv. ♦ (peior.) Declamaţie emfatică, elocvenţă amplă şi afectată. 2. adj. Care aparţine retoricii (1), privitor la retorică. ♦ (peior.; despre stilul sau felul de a vorbi al cuiva) Emfatic, afectat. [var.: (înv.) ritórică s.f.] – Din (1) ngr. ritóriki, lat. rhetorica, it. retorica, fr. rhétorique, (2) lat. rhetoricus, it. retorico, fr. rhétorique, ngr. ritorikós, germ. rhetorisch.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RETÓRIC adj. 1. (înv.) retoricesc. (Figură retoric.) 2. v. afectat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeretóric adj. m., pl. retórici; f. sg. retórică, pl. retóriceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRETÓRI//C retoriccă (retoricci, retoricce) 1) Care ţine de retorică; propriu retoricii. Tratat retoric. 2) depr. (despre stil, exprimare etc.) Care abundă în fraze şi figuri nefireşti. /<lat. rhetoricus, fr. rhétoriqueTrimis de siveco, 02.10.2008. Sursa: NODEXRETÓRIC, -Ă adj. De retor; de retorică. ♦ (peior.; despre stilul, felul de a vorbi al cuiva) Afectat, emfatic. [cf. lat. rhetoricus, it. retorico].Trimis de LauraGellner, 22.03.2007. Sursa: DNRETÓRIC, -Ă I. adj. care aparţine retoricii; de retor. ♢ (peior.; despre stil) afectat, emfatic. II. s. f. 1. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvenţă. o figură (de) retorică = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumuzeţează stilul, dându-i mai multă plasticitate şi vigoare. 2. (peior.) declaraţie emfatică; afectare (< fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.