- declama
- DECLAMÁ, declám, vb. I. tranz. A rosti cu voce tare, cu ton şi cu gesturi adecvate, un text literar (în versuri). ♦ (peior.) A vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric. – Din fr. déclamer, lat. declamare.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98DECLAMÁ vb. v. recita.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedeclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. declám, 3 sg. şi pl. declámă; ger. declamândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DECLAMÁ declám tranz. 1) (texte, mai ales în versuri) A spune pe de rost, expresiv şi cu intonaţie adecvată; a recita. 2) (cuvinte, propoziţii) A pronunţa cu un ton retoric şi emfatic. /<fr. déclamer, lat. declamareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECLAMÁ vb. I. tr. A spune ceva (mai ales versuri) tare, cu tonul şi gesturile adecvate. ♦ A vorbi retoric. [P.i. declám. / cf. fr. déclamer, it., lat. declamare].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDECLAMÁ vb. tr. a rosti cu voce tare un text literar (versuri). ♢ a vorbi cu un ton declamator. (< fr. déclamer, lat. declamare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.