declamaţie

declamaţie
DECLAMÁŢIE, declamaţii, s.f. 1. Artă de a declama. 2. Vorbire cu ton şi cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. [var.: declamaţiúne s.f.] – Din fr. déclamation, lat. declamatio, -onis.
Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98

DECLAMÁŢIE s. v. recitare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

declamáţie s. f. (sil. -cla-, -ţi-e), art. declamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. declamáţiei; pl. declamáţii, art. declamáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECLAMÁŢI//E declamaţiei f. 1) Arta de a declama. 2) Vorbire cu ton şi gesturi teatrale, emfatice. [art. declamaţia; G.-D. declamaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. déclamation
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECLAMÁŢIE s.f. 1. Arta de a declama. 2. Vorbire emfatică. [gen. -iei, var. declamaţiune s.f. / cf. fr. déclamation, it. declamazione, lat. declamatio].
Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN

DECLAMÁŢIE s. f. 1. arta de a declama. 2. acţiunea de a rosti expresiv textul dramatic. ♢ (peior.) vorbire emfatică. (< fr. déclamation, lat. declamatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • declamáţie — s. f. (sil. cla , ţi e), art. declamáţia (sil. ţi a), g. d. art. declamáţiei; pl. declamáţii, art. declamáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • recitativ — RECITATÍV, recitative, s.n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonaţii şi prin ritmică asemănătoare vorbirii, se apropie de declamaţie şi care, în operă, comentează acţiunea şi face… …   Dicționar Român

  • declamare — DECLAMÁRE, declamări, s.f. Faptul de a declama; declamaţie. – v. declama. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECLAMÁRE s. v. recitare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  declamáre s. f. (sil. cla ) → clamare Trimis de… …   Dicționar Român

  • declamaţiune — DECLAMAŢIÚNE s.f. v. declamaţie. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DECLAMAŢIÚNE s.f. v. declamaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • melopee — MELOPÉE, melopei, s.f. Melodie lentă, ritmică şi monotonă, care acompania în trecut o declamaţie; p. ext. compoziţie muzicală, melodie. – Din fr. mélopée. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MELOPÉE s. v. recitativ. Trimis de… …   Dicționar Român

  • cavilaţie — caviláţie s. f., pl. caviláţii Trimis de siveco, 18.12.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CAVILÁŢIE s.f. (Liv.) Argument verbal care nu atinge fondul serios al lucrurilor; sofism; declamaţie goală. [cf. fr. cavillation, lat. cavillatio]. Trimis… …   Dicționar Român

  • debitare — DEBITÁRE1, debitări, s.f. Acţiunea de a debita1 şi rezultatul ei. v. debita1. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEBITÁRE2, debitări, s.f. Faptul de a debita2; înscriere a unei sume în coloana de debit2 a unui cont. – v. debita2 …   Dicționar Român

  • recitare — RECITÁRE, recitări, s.n. Acţiunea de a recita şi rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – v. recita. Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  RECITÁRE s. declamare, declamaţie, spunere, (rar) debitare, (înv.)… …   Dicționar Român

  • recitaţie — RECITÁŢIE s. v. declamare, declamaţie, recitare, spunere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  RECITÁŢIE s.f. Recitare. [gen. iei, var. recitaţiune s.f. / < fr. récitation]. Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • retoric — RETÓRIC, Ă, retorici, ce, s.f., adj. 1. s.f. Arta de a vorbi frumos; arta de a convinge un auditoriu de justeţea ideilor expuse printr o argumentaţie bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales; ansamblul regulilor care ajută la însuşirea… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”