declamare

declamare
DECLAMÁRE, declamări, s.f. Faptul de a declama; declamaţie. – v. declama.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DECLAMÁRE s. v. recitare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

declamáre s. f. (sil. -cla-) → clamare
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

DECLAMÁRE s.f. Faptul de a declama; declamaţie. [< declama].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • declamare — v. tr. [dal lat. declamare, der. di clamare gridare , col pref. de  ]. 1. [pronunciare con intonazione solenne: d. un monologo ] ▶◀ interpretare, recitare. ↓ leggere. 2. (estens., scherz.) [assol., sfogarsi a parole contro qualcuno o qualcosa: d …   Enciclopedia Italiana

  • declamare — de·cla·mà·re v.tr. 1. CO recitare, spec. in modo solenne: declamare a memoria l Eneide, un brano di prosa | TS mus. nella musica vocale: intonare la frase musicale facendo coincidere l accentuazione metrica con quella musicale 2a. CO ass., fig.,… …   Dizionario italiano

  • declamare — {{hw}}{{declamare}}{{/hw}}A v. tr. Recitare con voce solenne, spesso accompagnata da gesti appropriati: declamare un orazione. B v. intr.  ( aus. avere ) Parlare con affettazione …   Enciclopedia di italiano

  • declamare — v. tr. e intr. recitare CFR. conversare, chiacchierare, discorrere …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • ДЕКЛАМАЦИЯ —    • Declamare,          declamatio, declamator, см. Rhetores, Риторы …   Реальный словарь классических древностей

  • déclamer — [ deklame ] v. <conjug. : 1> • 1542; lat. declamare → clamer 1 ♦ V. tr. Réciter à haute voix en marquant, par les intonations qu exige le sens, l accent grammatical et l accent oratoire. Déclamer des vers (⇒ scander) , un poème, un discours …   Encyclopédie Universelle

  • declama — DECLAMÁ, declám, vb. I. tranz. A rosti cu voce tare, cu ton şi cu gesturi adecvate, un text literar (în versuri). ♦ (peior.) A vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric. – Din fr. déclamer, lat. declamare. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • recitare — RECITÁRE, recitări, s.n. Acţiunea de a recita şi rezultatul ei; declamare. ♦ Poezie recitată; text de recitat. – v. recita. Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  RECITÁRE s. declamare, declamaţie, spunere, (rar) debitare, (înv.)… …   Dicționar Român

  • ДЕКЛАМИРОВАТЬ — (этим. см. предыд. сл.). Читать выразительно поэтические произведения. Словарь иностранных слов, вошедших в состав русского языка. Чудинов А.Н., 1910. ДЕКЛАМИРОВАТЬ выразительно читать, умело произносить стихи и говорить прозой. Полный словарь… …   Словарь иностранных слов русского языка

  • declamar — (Del lat. declamare.) ► verbo intransitivo 1 Hablar una persona en público entonando y gesticulando convenientemente. SINÓNIMO orar disertar 2 RETÓRICA Pronunciar una persona discursos para practicar y aprender las reglas de la retórica. 3 Hacer… …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”