declamativ

declamativ
DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif.
Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98

DECLAMATÍV adj. v. afectat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

declamatív adj. m., pl. declamatívi; f. sg. declamatívă, pl. declamatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [cf. fr. déclamatif].
Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN

DECLAMATÍV, -Ă adj. declamator. (< fr. déclamatif)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • declamativism — DECLAMATIVÍSM s.n. (Rar) Caracter declamativ. – Declamativ + suf. ism. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  declamativísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DECLAMATIVÍSM s. n. caracter declamativ. (<… …   Dicționar Român

  • declamator — DECLAMATÓR, OÁRE, declamatori, oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [var.: declamatóriu, ie adj.] – Din fr. déclamatoire. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  DECLAMATÓR adj. v. afectat. Trimis de siveco …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”