declamativ

declamativ: DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif.

Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98

DECLAMATÍV adj. v. afectat.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

declamatív adj. m., pl. declamatívi; f. sg. declamatívă, pl. declamatíve

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [cf. fr. déclamatif].

Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN

DECLAMATÍV, -Ă adj. declamator. (< fr. déclamatif)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Нужен реферат?

declamativism — DECLAMATIVÍSM s.n. (Rar) Caracter declamativ. – Declamativ + suf. ism. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 declamativísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DECLAMATIVÍSM s. n. caracter declamativ. (<… … Dicționar Român
declamator — DECLAMATÓR, OÁRE, declamatori, oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [var.: declamatóriu, ie adj.] – Din fr. déclamatoire. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 DECLAMATÓR adj. v. afectat. Trimis de siveco … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias