- declamator
- DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [var.: declamatóriu, -ie adj.] – Din fr. déclamatoire.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98DECLAMATÓR adj. v. afectat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDECLAMATÓR s. recitator. (Un bun declamator.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedeclamatór adj. m. (sil. -cla-), pl. declamatóri; f. sg. şi pl. declamatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDECLAMAT//ÓR1 declamatoroáre (declamatoróri, declamatoroáre) 1) şi substantival Care declamă. 2) fig. (despre stil, ton, vorbire) Care vădeşte afect şi artificialitate; plin de emfază; bombastic. /<fr. déclamateur, déclamatoireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECLAMAT//ÓR2 declamatoroáre (declamatoróri, declamatoroáre) m. şi f. Persoană care declamă texte (de obicei în versuri). /<fr. déclamateur, déclamatoireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDECLAMATÓR, -OÁRE adj. Care declamă; (peior.) pompos, bombastic. [var. declamatoriu, -ie adj. / cf. fr. déclamateur, déclamatoire, lat. declamatorius].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDECLAMATÓR, -OÁRE adj. care declamă; (peior.; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ. (< fr. déclamatoire, lat. declamatorius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.