- recitativ
- RECITATÍV, recitative, s.n. Gen de muzică vocală (executată de solist), cu sau fără acompaniament instrumental, care, prin intonaţii şi prin ritmică asemănătoare vorbirii, se apropie de declamaţie şi care, în operă, comentează acţiunea şi face legătura între arii. – Din fr. récitatif.Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX '98RECITATÍV s. (muz.) melopee.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerecitatív s. n., pl. recitatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRECITATÍV recitative n. Melodie sau fragment dintr-o bucată muzicală interpretată în formă de declamaţie, care comentează acţiunea dintr-o operă şi face legătura dintre arii. /<fr. récitatif, germ. RezitativTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECITATÍV s.n. (muz.) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamaţie şi care uneori precedă sau separă ariile. [< fr. récitatif, it. recitativo].Trimis de LauraGellner, 08.03.2007. Sursa: DNRECITATÍV s. n. gen al muzicii vocal-simfonice care, prin intonaţia şi ritmica vorbirii, se apropie de declamaţie şi care, în operă, precedă sau separă ariile. (< germ. Rezitativ, fr. récitatif, it. recitativo)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.