- recita
- RECITÁ, recít, vb. I. tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX '98RECITÁ vb. a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta. (A recita o poezie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimerecitá vb., ind. prez. 1 sg. recít, 3 sg. şi pl. recítă; conj. prez. 3 sg. şi pl. recíteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RECITÁ recít tranz. (texte) A spune pe de rost, expresiv şi cu intonaţia cerută; a declama. recita o poezie. /<fr. réciterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRECITÁ vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recít, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare].Trimis de LauraGellner, 08.03.2007. Sursa: DNRECITÁ vb. tr. a spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. (< fr. réciter, lat. recitare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.