- retor
- RÉTOR, retori, s.m. 1. (În antichitatea greco-romană) Maestru, profesor de retorică. 2. Orator. [var.: (înv.) rítor s.m.] – Din ngr. rítor, lat. rhetor, -oris.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RÉTOR s. v. orator.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerétor s. m., pl. rétoriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficRÉTOR retori m. 1) (în antichitatea greco-ro-mană) Profesor de retorică. 2) înv. Persoană care putea ţine un discurs în public, făcând uz de un stil elevat; orator. /< ngr. rítor, lat. rhetor, retororisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXRÉTOR s.m. 1. (Ant.) Profesor de retorică. 2. Orator. [cf. lat., gr. rhetor, it. retore, fr. rhéteur].Trimis de LauraGellner, 25.03.2007. Sursa: DNRÉTOR s. m. 1. (ant.) profesor de retorică. 2. orator. (< ngr. ritor, lat. rhetor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNrétor (rétori), s.m. – Orator. – var. înv. ritor. fr. rhéteur şi anterior (sec. XVIII, cf. Gáldi 246), din ngr. ῥήτωρ. – Der. retoric, adj.; retorică, s.f., din fr.; ritos, adj. (clar, deschis), din ngr. ῥητῶς (Cihac, II, 693; Gáldi 246); ritoricesc, adj. (înv., retoric); ritorie, s.f. (înv., retorică, discurs).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.