oratorie

oratorie
ORATORÍE s.f. Arta de a compune şi de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvenţă, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. cf. it. o r a t o r i a .
Trimis de ionel_bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

ORATORÍE s. v. retorică.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

oratoríe s. f., art. oratoría, g.-d. oratoríi, art. oratoríei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORATORÍE f. Arta de a ţine discursuri, de a vorbi în faţa publicului. /<lat. oratoria
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORATORÍE s.f. Arta de a întocmi şi de a ţine discursuri; elocvenţă; oratorism, retorică. [gen. -iei. / < lat. oratoria, cf. it. oratoria].
Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN

ORATORÍE s. f. arta de a întocmi şi de a ţine discursuri; elocvenţă, retorică. (< lat., it. oratoria)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • oratorie — o|ra|to|rie (el. oratorium) sb., t, r, rne (stort musikværk for kor, solister og orkester), i sms. oratorie , fx oratoriearie …   Dansk ordbog

  • Oratorie, die — Die Oratōrie, plur. inus. S. Redekunst …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • oratoric — ORATÓRIC, Ă, oratorici, ce, adj. Care aparţine oratorului sau oratoriei, privitor la orator sau la oratorie. – Orator + suf. ic. Trimis de ionel bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  oratóric adj. m., pl. oratórici; f. sg. oratórică …   Dicționar Român

  • retorică — RETÓRICĂ s. elocvenţă, oratorie, (înv.) limbuţie, ritorie: (Îşi însuşeşte arta retoricăii.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  retórică s. f., g. d. art. retóricii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RETÓRICĂ… …   Dicționar Român

  • oratorism — ORATORÍSM s.n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. ism. Trimis de ionel bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  oratorísm s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ORATORÍSM s.n. (Liv.) Oratorie. [Et. incertă]. Trimis de… …   Dicționar Român

  • oratorium — o|ra|to|ri|um (el. oratorie) sb., oratoriet, oratorier, oratorierne (stort musikværk for kor, solister og orkester), i sms. oratorie , fx oratoriearie …   Dansk ordbog

  • oratory — [ôr′ə tôr΄ē, är′ə tôr΄ē] n. pl. oratories [ME oratorie < L oratoria] 1. the art of an orator; skill or eloquence in public speaking 2. [ME oratorie < LL(Ec) oratorium, place of prayer < L oratorius, of an orator (in Eccles. use, of… …   English World dictionary

  • Fathers of the Oratory — Oratory Or a*to*ry, n.; pl. {Oratories}. [OE. oratorie, fr. L. oratorium, fr. oratorius of praying, of an orator: cf. F. oratoire. See {Orator}, {Oral}, and cf. {Oratorio}.] A place of orisons, or prayer; especially, a chapel or small room set… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • oratorians — Oratory Or a*to*ry, n.; pl. {Oratories}. [OE. oratorie, fr. L. oratorium, fr. oratorius of praying, of an orator: cf. F. oratoire. See {Orator}, {Oral}, and cf. {Oratorio}.] A place of orisons, or prayer; especially, a chapel or small room set… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Oratories — Oratory Or a*to*ry, n.; pl. {Oratories}. [OE. oratorie, fr. L. oratorium, fr. oratorius of praying, of an orator: cf. F. oratoire. See {Orator}, {Oral}, and cf. {Oratorio}.] A place of orisons, or prayer; especially, a chapel or small room set… …   The Collaborative International Dictionary of English

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”