oratoric

oratoric
ORATÓRIC, -Ă, oratorici, -ce, adj. Care aparţine oratorului sau oratoriei, privitor la orator sau la oratorie. – Orator + suf. -ic.
Trimis de ionel_bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

oratóric adj. m., pl. oratórici; f. sg. oratórică, pl. oratórice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORATÓRI//C oratoriccă (oratoricci, oratoricce) Care ţine de oratori; propriu oratorilor. ♢ Artă oratoriccă oratorie. /orator + suf. oratoricic
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORATÓRIC, -Ă adj. Referitor la orator sau la oratorie. [< orator + -ic].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

ORATÓRIC, -Ă adj. referitor la orator(ie). (< germ. oratorisch)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • oratoric — or·a·tor·ic …   English syllables

  • oratoric — adjective see oratorical …   Useful english dictionary

  • Windsbach Boys Choir — The Windsbach Boys Choir is a German choir of boys and young men in Windsbach, Germany. HistoryFounded in 1946 by Hans Thamm und since 1978 under the direction of Karl Friedrich Beringer, the choir is one of the most renowned boys choirs of the… …   Wikipedia

  • gen — GEN, genuri, s.n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o fiinţă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obţinută prin clasificarea creaţiilor artistice după formă, stil, temă. ♢ Pictură de gen = pictură care… …   Dicționar Român

  • oratoriu — ORATÓRIU1, oratorii, s.n. 1. Compoziţie muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor şi solişti vocali şi destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (înv.) Mic edificiu sau încăpere… …   Dicționar Român

  • oraţie — ORÁŢIE, oraţii, s.f. 1. (pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (înv.) Oratoriu1 (1). [var.:… …   Dicționar Român

  • tribun — TRIBÚN, tribuni, s.m. Magistrat roman însărcinat cu funcţii militare şi civile. ♢ Tribun militar = magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unităţi militare. ♦ Epitet dat unei persoane care… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”