- tribun
- TRIBÚN, tribuni, s.m. Magistrat roman însărcinat cu funcţii militare şi civile. ♢ Tribun militar = magistrat din Roma antică ce îndeplinea prerogativele de consul sau care avea comanda unor mari unităţi militare. ♦ Epitet dat unei persoane care luptă pentru cauza, drepturile poporului; spec. comandant de legiune în revoluţia românilor ardeleni de la 1848. – Din lat. tribunus.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tribún s. m., pl. tribúniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRIBÚN tribuni m. 1) (în Roma antică) Magistrat ales să apere drepturile şi interesele plebei. 2) fig. Persoană dotată cu talent oratoric şi publicistic, care luptă pentru interesele poporului. /<lat. tribunusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRIBÚN s.m. (ist.) Fiecare dintre magistraţii aleşi anual în vechea Romă pentru a apăra interesele plebei. ♦ Tribun militar = ofiţer superior care comanda o cohortă romană. ♦ Membru al tribunatului, în Franţa. ♦ (fig.) Persoană care luptă pentru o cauză (de obicei politică). ♦ Orator care înflăcărează masele prin cuvântările sale însufleţite. [< lat. tribunus, cf. fr. tribun, it. tribuno].Trimis de LauraGellner, 17.06.2007. Sursa: DNTRIBÚN s. m. 1. fiecare dintre magistraţii aleşi anual în Roma antică pentru a apăra interesele plebei. o tribun militar = ofiţer superior care comanda o cohortă romană. 2. membru al tribunalului, în Franţa. 3. (fig.) persoană care luptă pentru o cauză (politică). ♢ orator care înflăcărează masele. (< lat. tribunus)Trimis de raduborza, 13.03.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.