- gen
- GEN, genuri, s.n. 1. Fel, soi, tip (pe care le reprezintă un obiect, o fiinţă, un fenomen etc.). ♦ Fel de a fi al cuiva. 2. Diviziune obţinută prin clasificarea creaţiilor artistice după formă, stil, temă. ♢ Pictură de gen = pictură care înfăţişează aspecte ale vieţii de toate zilele. ♦ Fiecare dintre diviziunile fundamentale în care se împart operele literare şi care cuprind creaţiile asemănătoare prin modul de a reprezenta realitatea. Genul epic. Genul liric. Genul dramatic. Genul oratoric. 3. Categorie gramaticală bazată pe distincţia dintre fiinţe şi obiecte, precum şi dintre fiinţele de sex masculin şi cele de sex feminin. 4. (biol.) Categorie sistematică, subordonată familiei, care cuprinde una sau mai multe specii înrudite de plante sau de animale. 5. (log.) Clasă de obiecte care au note esenţiale comune şi cuprind cel puţin două specii. – Din lat. genus, -eris.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GEN s. 1. v. tip. 2. v. categorie. 3. v. specie. 4. v. teapă. 5. v. varietate. 6. v. factură. 7. v. sens. 8. v. regim. 9. v. fel. 10. (gram.) (înv.) sex. (Substantiv de genul feminin.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegen s. n., pl. génuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGEN genuri n. 1) Grup de fiinţe sau de obiecte care se caracterizează printr-o anumită însuşire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natură. 3) biol. Categorie sistematică inferioară familiei şi superioară speciei. genul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticală care indică forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul fiinţelor pe care le denumesc (extinzându-se şi la numele de lucruri). genul masculin. genul neutru. 5) (în teoria literaturii şi a artei) Grup de opere caracterizate prin trăsături asemănătoare (în ce priveşte tema, stilul, forma etc.). gen epic. gen muzical. ♢ Pictură de gen pictură care reprezintă aspecte ale vieţii cotidiene. /<lat. genus, generisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGEN s.n. 1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. Diviziune a creaţiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce priveşte forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ♦ Stil personal, manieră de a compune. 3. Totalitatea lucrărilor muzicale clasificate în funcţie de tematică, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul fiinţelor şi care s-a extins prin analogie şi la substantivele nume neînsufleţite, precum şi la cuvintele flexibile care determină substantivele. 5. (biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietăţi cu trăsături comune importante. // (Şi în forma geno-) Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) neam", "origine", "generaţie". [< lat. genus].Trimis de LauraGellner, 07.04.2005. Sursa: DN–GEN Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "de origine", "generator", "producător", "care generează". [cf. it. -geno, fr. -gène, lat. genus, gr. -genes < genos – naştere, gennan – a naşte].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNGEN1 s. n. 1. fel, soi, varietate. ♢ fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. diviziune a creaţiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce priveşte forma, stilul, tema etc. ♢ fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ♢ stil personal, manieră de a compune. 3. totalitatea lucrărilor muzicale reunite prin tematică, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul fiinţelor şi care s-a extins prin analogie şi la substantivele nume inanimate, precum şi la cuvintele flexibile care determină substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasă de obiecte care au note esenţiale comune, cuprinzând cel puţin două specii. (< lat. genus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-GÉN2 elem. geno-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNgen (génuri), s.n. – Fel, soi, tip. lat. genus (sec. XIX). – Der. generic, adj., din fr. générique.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.