oratoriu

oratoriu
ORATÓRIU1, oratorii, s.n. 1. Compoziţie muzicală simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică, pentru orchestră, cor şi solişti vocali şi destinată a fi interpretată în concert; p. restr. cantată. 2. (înv.) Mic edificiu sau încăpere într-o locuinţă particulară, servind drept loc de rugăciune; paraclis. – Din lat. oratorium. cf. it. o r a t o r i o , fr. o r a t o i r e .
Trimis de ionel_bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

ORATÓRIU2, -IE, oratorii, adj. (înv.) Oratoric. – Din lat. oratorius.
Trimis de ionel_bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

ORATÓRIU s. v. paraclis.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

oratóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. oratórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. oratórii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

oratóriu s. n. [-ria pron. -riu], art. oratóriul; pl. oratórii, art. oratóriile (sil. -ri-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORATÓRI//U1 oratoriui n. 1) Compoziţie muzicală de proporţii, scrisă pe un libret cu subiect lirico-dramatic de natură religioasă sau, de cele mai multe ori, laică şi interpretată de cor, solişti şi orchestra simfonică. /<it., fr. oratorio
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORATÓRI//U2 oratoriui n. 1) înv. Biserică mică într-un cimitir; paraclis; capelă. 2) înv. Loc dintr-o încăpere rezervat rugăciunii; capelă; paraclis. [Sil. -riu] /<lat. oratorium, fr. oratoire
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ORATÓRIU s.n. 1. Edificiu (capelă, paraclis, încăpere etc., situate de obicei în mănăstiri, biserici) rezervat reuniunilor făcute pentru rugăciuni. ♢ Ordinul Oratoriului = ordin călugăresc catolic de "buni vorbitori", întemeiat la Roma în sec. XVI de Philippo de Neri. 2. (muz.) Lucrare vocal-simfonică de mare întindere, scrisă pe o temă dramatică pentru cor, solişti şi orchestră; (p. restr.) cantată. 3. (Rel.) Denumire a mai multor ordine şi asociaţii religioase. [pron. -riu. / cf. lat. oratorium, it. oratorio, fr. oratoire].
Trimis de LauraGellner, 29.06.2005. Sursa: DN

ORATÓRIU s. n. lucrare vocal-simfonică de mare întindere, pe o temă dramatică, pentru solişti, cor şi orchestră. (< lat. oratorium, it. oratoriu, fr. oratoire)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • oratóriu — adj. m. [ riu pron. rìu], f. oratórie (sil. ri e); pl. m. şi f. oratórii …   Romanian orthography

  • libret — LIBRÉT, librete, s.n. 1. Textul unei opere muzicale, al unei operete sau al unui oratoriu. 2. Carnet eliberat de casele de economii persoanelor care îşi depun aici economiile şi pe baza căruia depunătorii îşi pot retrage (cu dobânda legală) banii …   Dicționar Român

  • recitant — RECITÁNT, Ă, recitanţi, te, adj., s.m. 1. adj. (Despre voci sau instrumente) Care execută singur partea principală a unei bucăţi muzicale. 2. s.m. Persoană care, într un oratoriu sau într o cantată, interpretează recitative. – Din fr. récitant.… …   Dicționar Român

  • retorika — statusas T sritis švietimas apibrėžtis Iškalbos mokymo teorija ir praktika, kurios ištakos siejamos su antikinės Graikijos sofistais. Jie parašė pirmąjį retorikos vadovėlį. Isokratas (apie 436–338 m. pr. Kr.) įsteigė retorikos mokyklą, kurioje… …   Enciklopedinis edukologijos žodynas

  • oratorio — 1o·ra·tò·rio s.m. 1. TS relig. piccolo edificio, spesso annesso a chiese o conventi, che una comunità o anche una singola famiglia adibisce al culto religioso 2. TS relig. estens., spec. con iniz. maiusc., nome di varie associazioni religiose o… …   Dizionario italiano

  • arie — ÁRIE1, arii, s.f. 1. Loc special amenajat unde se treieră cerealele; arman. 2. Suprafaţă de teren sau platformă pe care se aşează cărămizile la uscat, se montează unele elemente de construcţii, se prepară betonul etc. – lat. area. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • Speloncato — 42° 33′ 46″ N 8° 58′ 54″ E / 42.5627777778, 8.98166666667 …   Wikipédia en Français

  • oratorio — (Del lat. oratorius .) ► adjetivo 1 De la oratoria, la elocuencia o el orador: ■ es un hombre de grandes dotes oratorias. ► sustantivo masculino 2 RELIGIÓN Lugar destinado a la oración: ■ las monjas rezaban en el oratorio. 3 RELIGIÓN Capilla en… …   Enciclopedia Universal

  • cantată — CANTÁTĂ, cantate, s.f. Compoziţie muzicală ocazională, cu caracter solemn sau liric, pentru voci, solo, cor şi orchestră. ♢ (În compusul) Cantată oratoriu = compoziţie vocal instrumentală pe un libret cu temă dramatică. – Din it. cantata. Trimis… …   Dicționar Român

  • oraţie — ORÁŢIE, oraţii, s.f. 1. (pop.) Urare în versuri pe care colăcarii o adresează mirilor la nuntă; conăcărie. 2. (livr.; înv.) Felicitare, urare; p. ext. cuvântare, discurs (rostit la anumite ceremonii sau ocazii). 3. (înv.) Oratoriu1 (1). [var.:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”