oraş

ORÁŞ, oraşe, s.n. 1. Formă complexă de aşezare omenească cu dimensiuni variabile şi dotări industriale, având de obicei funcţie administrativă, industrială, comercială, politică şi culturală; urbe. ♢ loc. adj. De oraş = care provine din oraş, care are caracteristicile, aspectul, obiceiurile etc. de la oraş. ♢ Haine de oraş = a) haine mai bune decât cele de lucru; b) haine orăşeneşti, croite după moda de la oraş. 2. p. restr. Partea centrală a unui oraş (1); centru. 3. Populaţia, locuitorii unui oraş (1). – Din magh. város.

Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX '98



ORÁŞ s. 1. (livr.) cetate, citadelă, urbe, (înv.) politie, târg, (grecism înv.) horă. (Un mare oraş.) 2. v. centru.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



oráş s. n., pl. oráşe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ORÁŞ oraşe n. 1) Localitate de mari dimensiuni, centru administrativ, industrial, comercial şi cultural. 2) Partea centrală a unei astfel de localităţi (în raport cu periferiile). ♢ A pleca în oraş a se duce în centrul oraşului. 3) Populaţia unei astfel de localităţi. /<ung. város

Trimis de siveco, 25.08.2007. Sursa: NODEX



oráş (oráşe), s.n. – Urbe, tîrg, cetate. Mag. város (Miklosich, Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), cf. sb., cr. varoš, alb. varroš, ngr. βαρόσι. – Der. orăşan, s.m. (locuitor al oraşului), apare în doc. slavorom. din 1439; orăşenesc, adj. (de oraş); orăşeneşte, adv. (ca la oraş); orăşancă, s.f. (locuitoare a oraşului); orăşenime, s.f. (lume de la oraş); orăsnic (var. orăjnic), s.m. (titlu dat odinioară, în sec. XVII, armaşului în Mold.), probabil pentru că avea în sarcină poliţia urbană.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER