oratorism

oratorism
ORATORÍSM s.n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. -ism.
Trimis de ionel_bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

oratorísm s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ORATORÍSM s.n. (Liv.) Oratorie. [Et. incertă].
Trimis de LauraGellner, 01.01.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • oratorie — ORATORÍE s.f. Arta de a compune şi de a rosti discursuri; arta de a vorbi în public; elocvenţă, retorică, oratorism. – Din lat. oratoria. cf. it. o r a t o r i a . Trimis de ionel bufu, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  ORATORÍE s. v. retorică. Trimis… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”