grãitór — adj. m., pl. grãitóri; f. sg. şi pl. grãitoáre … Romanian orthography
elocvent — ELOCVÉNT, Ă, elocvenţi, te, adj. Care are darul de a expune frumos şi convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înţeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, ntis. Trimis de the catalin, 13.09.2007.… … Dicționar Român
vorbitor — VORBITÓR, OÁRE, vorbitori, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care vorbeşte; care foloseşte limbajul articulat. ♦ Care vorbeşte plăcut (şi mult); vorbăreţ, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. s.m. şi f. 1. Persoană care vorbeşte, care… … Dicționar Român
convingător — CONVINGĂTÓR, OÁRE, convingători, oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge. – Convinge + suf. ător. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CONVINGĂTÓR adj. concludent, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărâtor,… … Dicționar Român
elocuent — ELOCUÉNT, Ă adj. v. elocvent. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN elocuént ( tă), adj. – Convingător, grăitor. – var. elocvent. lat. eloquens, prin intermediul fr. éloquent. var. se datorează pronunţării … Dicționar Român
expresiv — EXPRESÍV, Ă, expresivi, e, adj. (Despre cuvinte, gesturi etc.) Care arată ceva în mod viu, plastic, elocvent, grăitor, sugestiv. ♦ (Despre opere de artă) Care evocă în imagini vii. ♦ (Despre ochi, faţă etc.) Care reflectă în mod pregnant, cu… … Dicționar Român
grăi — GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, scr. grájati. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRĂÍ vb. v. scoate … Dicționar Român
peţitor — PEŢITÓR, OÁRE, peţitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându se părinţilor sau rudelor acesteia; (înv. şi pop.; la m.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată.… … Dicționar Român
pilduitor — PILDUITÓR, OÁRE, pilduitori, oare, adj. 1. Care serveşte sau poate servi drept pildă; exemplar. ♦ Care are caracter moralizator. 2. Grăitor, elocvent, ilustrativ; convingător. [pr.: du i ] – Pildui + suf. tor. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa:… … Dicționar Român
probant — PROBÁNT, Ă, probanţi, te, adj. (Rar) Care probează, dovedeşte, convinge; edificator, concludent. – Din fr. probant. Trimis de oprocopiuc, 18.04.2004. Sursa: DEX 98 Probant ≠ improbant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime PROBÁNT adj … Dicționar Român
