grăi

GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, scr. grájati.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GRĂÍ vb. v. scoate.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



GRĂÍ vb. v. boteza, chema, conveni, denumi, intitula, înţelege, învoi, numi, porecli, rosti, spune, supranumi, vorbi, zice.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



A GRĂ//Í grăiiésc pop. 1. tranz. A exprima prin grai; a reda prin cuvinte. 2. intranz. A comunica cu ajutorul limbii; a vorbi. /<bulg. graja, sb. grájati

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



grăí (-ăésc, grăít), vb. – 1. A vorbi. – 2. A spune, a rosti. – 3. (înv., refl.) A se numi, a se chema. – 4. (Mold., refl.) A se pune de acord, a se învoi. – Mr. grescu, gri(ş)i, grire; megl. gres, griri. sl. (sb.) grajati "a croncăni". Schimbarea semantică este ciudată, şi a fost explicată de Miklosich, Slaw. Elem., 20 şi Densusianu, Hlr., 267, ca specifică sl. Petrovici, Dacor., VII, 170, a fost primul care a făcut distincţia între sb. grajáti "a vorbi", etimon al rom., şi grȁjati "a croncăni", cf. Puşcariu, Lr., 292. Der. agrăi, vb. (Trans., a interpela), der. artificial, pe baza modelului germ. reden- anderen (DAR); grai, s.n. (vorbire; limbă, idiom; argou, limbaj; proverb, zicală; înv., discurs, alocuţiune; voce, accent; înv., învoială, tîrguială; înv., verb, cuvînt), cf. mr. grai, mr., megl. grei, din sl., bg. graj "cînt" (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 141; Conev 95); negrăit, adj. (de nespus); grăitor, s.m. (vorbitor; la nunţile din Trans., persoană care împrovizează strigăturile); negrăitor, adj. (mut).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER