- peţitor
- PEŢITÓR, -OÁRE, peţitori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care, în numele unui bărbat, cere în căsătorie o fată, de obicei adresându-se părinţilor sau rudelor acesteia; (înv. şi pop.; la m.) bărbat care cere (pentru sine) în căsătorie o fată. ♢ expr. Să (ne) şadă peţitorii, formulă glumeaţă cu care un musafir este invitat să ia loc sau să (mai) stea. 2. s.f. Femeie (de obicei mai în vârstă) care mijloceşte cunoştinţa a două persoane de sex opus pentru a le înlesni căsătoria. – Peţi + suf. -tor.Trimis de oprocopiuc, 15.03.2004. Sursa: DEX '98PEŢITÓR s. (pop.) logoditor, (reg.) mânător, staroste, stărostoi, (Mold. şi Bucov.) grăitor, (Transilv.) votru, (înv.) mijlocitor. (peţitor la o fată de măritat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePEŢITÓR s. v. ginere, mire, pretendent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepeţitór s. m., pl. peţitóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPEŢIT//ÓR peţitoroáre (peţitoróri, peţitoroáre) m. şi f. Persoană trimisă la părinţii unei fete spre a o cere în căsătorie pentru altcineva. /a peţi + suf. peţitortorTrimis de siveco, 05.03.2006. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.