- studiu
- STÚDIU, studii, s.n. 1. Acţiunea de a studia (1); muncă intelectuală susţinută depusă în vederea însuşirii de cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu. ♦ spec. Însuşire de cunoştinţe ştiinţifice; învăţătură. ♢ expr. A-şi face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de învăţământ; a urma cursurile unei şcoli, instituţii de învăţământ. ♦ (Teatru; în expr.) A pune o piesă în studiu = a începe repetiţiile la o piesă. 2. Materie de învăţământ. 3. Lucrare, operă ştiinţifică. 4. (În artele plastice) Schiţă parţială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune şi execută o operă definitivă. ♦ Compoziţie muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales unui scop pedagogic (de exerciţiu). – Din lat. studium, it. studio.Trimis de LauraGellner, 22.06.2004. Sursa: DEX '98STÚDIU s. 1. v. învăţare. 2. (înv.) citanie. (studiu al istoriei.) 3. v. învăţătură. 4. învăţătură, şcoală. (A plecat la studiu.) 5. (la pl.) v. învăţătură. 6. v. analiză. 7. v. cercetare. 8. (concr.) lucrare. (Un mic studiu asupra poeziei româneşti.) 9. v. cercetare.Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonimestúdiu (tipuri de învăţământ, materii, lucrări de literatură şi arte) s. n. [-diu pron. -diu], art. stúdiul; pl. stúdii, art. stúdiile (sil. -di-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTÚDI//U studiui n. 1) Activitate intelectuală depusă în vederea soluţionării unor probleme ştiinţifice într-un anumit domeniu; cercetare ştiinţifică. studiuul artelor. 2) Lucrare ştiinţifică. 3) Proces de acumulare a cunoştinţelor; învăţătură. 4) la pl. Ansamblu de cunoştinţe acumulate în acest proces; învăţătură. studiui speciale. studiui universitare. ♢ A-şi face studiuile a urma cursurile unei instituţii de învăţământ. 5) Materie de învăţământ. 6) Schiţă preliminară executată de artiştii plastici în procesul de elaborare a unei opere de artă. 7) Compoziţie muzicală destinată, mai ales, pentru exerciţii. [Sil. -diu] /<lat. studium. it. studioTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTÚDIU s.n. 1. Faptul de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însuşirea de cunoştinţe speciale, aprofundate. ♦ Cercetare, examinare amănunţită şi aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc. 2. Lucrare, operă ştiinţifică. 3. Schiţa unui desen, a unei sculpturi proiectate. ♦ Bucată muzicală compusă mai ales pentru exerciţii. 4. Materie de învăţământ. [pron. -diu, pl. -ii. / < it. studio, lat. studium, cf. fr. étude].Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DNSTÚDIU s. n. 1. acţiunea de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însuşirea de cunoştinţe speciale, aprofundate. ♢ cercetare, examinare amănunţită şi aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere. ♢ însuşire de cunoştinţe ştiinţifice, învăţătură. 2. materie de învăţământ. 3. lucrare, operă ştiinţifică. 4. schiţă a unui desen, a unei sculpturi proiectate. 5. compoziţie muzicală cu caracter de virtuozitate, scrisă mai ales pentru exerciţii. (< lat. studium, it. studio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.