tipologie

TIPOLOGÍE, tipologii, s.f. Studiu ştiinţific al trăsăturilor tipice sau al relaţiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice ale oamenilor. ♦ Studiere a caracteristicilor structurale sincronice ale uneia sau mai multor limbi. – Din fr. typologie.

Trimis de ana_zecheru, 23.08.2008. Sursa: DEX '98



tipologíe s. f., art. tipología, g.-d. art. tipologíei; (studii) pl. tipologíi, art. tipologíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TIPOLOGÍ//E tipologiei f. 1) Clasificare ştiinţifică a obiectelor şi a fenomenelor după anumite trăsături tipice. 2) Ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul trăsăturilor psihice caracteristice pentru diferite tipuri de oameni. 3) lingv. Metodă de studiere a structurii limbilor pentru a stabili tipul de care ţin şi pentru a releva trăsăturile comune şi distincte. [G.-D. tipologiei] /<fr. typologie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TIPOLOGÍE s.f. 1. Studiu ştiinţific al trăsăturilor tipice ori al relaţiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor obiecte sau fenomene. ♦ Ramură a psihologiei care studiază trăsăturile psihice caracteristice ale diferitelor tipuri de oameni. 2. (lingv.) Mod de a studia structura unui idiom sau a unui grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. [gen. -iei. / < fr. typologie, cf. gr. typos – tip, logos – studiu].

Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DN



TIPOLOGÍE s. f. 1. studiu ştiinţific al trăsăturilor tipice ori al relaţiilor reciproce dintre diversele tipuri ale unor oameni, animale, obiecte sau fenomene. ♢ clasificare a tipurilor literare. 2. ramură a pshihologiei care studiază trăsăturile psihice ale diferitelor tipuri de oameni. 3. studiu ştiinţific al structurii unui idiom sau grup de idiomuri în raport cu un tip determinat printr-o analiză unitară. (< fr. typologie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN