- educator
- EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., s. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în şcoli); profesor, învăţător. 2. s.f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educaţia copiilor preşcolari (în cămine şi în grădiniţe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris.Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98EDUCATÓR s. pedagog. (Un bun educator.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeeducatór adj. m., s. m., pl. educatóri; f. sg. şi pl. educatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficEDUCAT//ÓR educatoroáre ( educatoróri, educatoroáre) m. şi f. Persoană cu pregătire specială care se ocupă de educaţia copiilor şi a tineretului (în instituţiile preşcolare şi şcolare sau în cămine). /<fr. éducateur, lat. educator, educatororisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXEDUCATÓR, -OÁRE adj. Care educă. // s.m. şi f. Persoană care educă copiii, tineretul (în şcoli); profesor, învăţător. ♦ Persoană care se ocupă cu educaţia copiilor în cămine şi grădiniţe. [cf. fr. éducateur, lat. educator].Trimis de LauraGellner, 27.05.2006. Sursa: DNEDUCATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în şcoli); mentor, preceptor. II. s. f. persoană care se ocupă cu educaţia copiilor preşcolari. (< fr. éducateur, lat. educator)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.