educaţie

educaţie
EDUCÁŢIE, educaţii, s.f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societăţii etc.; rezultatul acestei activităţi pedagogice; bună creştere, comportare civilizată în societate. ♢ loc. vb. A face educaţie cuiva = a educa pe cineva. ♢ Educaţie fizică = ansamblu de măsuri care au ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătăţii, formarea şi perfecţionarea cunoştinţelor, priceperii şi deprinderilor de mişcare necesare atât pentru muncă, cât şi pentru activitatea sportivă. [var.: (înv.) educaţiúne s.f.] – Din fr. éducation, lat. educatio, -onis.
Trimis de LauraGellner, 25.09.2007. Sursa: DEX '98

EDUCÁŢIE s. 1. instrucţie, învăţământ, învăţătură, (înv.) pedeapsă. (Procesul de educaţie.) 2. educaţie mixtă v. coeducaţie. 3. v. educare. 4. educaţie fizică v. gimnastică.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

educáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. educáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. educáţiei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EDUCÁŢI//E educaţiei f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic şi conştient în vederea formării şi dezvoltării facultăţilor intelectuale, morale şi fizice ale oamenilor (în special ale copiilor şi tineretului). educaţie în familie. educaţie estetică. ♢ educaţie fizică ansamblu de măsuri care asigură dezvoltarea armonioasă a fizicului prin exerciţii sportive. [G.-D. educaţiei] /<fr. éducation, lat. educatio, educaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EDUCÁŢIE s.f. Educare; influenţare sistematică şi conştientă a dezvoltării facultăţilor intelectuale, morale şi fizice ale copiilor şi tineretului; totalitatea metodelor folosite în acest scop; (p. ext.) culturalizare, ridicare metodică a nivelului ideologic, cultural, profesional; faptul de a dezvolta facultăţile morale, intelectuale şi fizice ale unui om, ale unui popor etc. ♢ Educaţie fizică = dezvoltare armonioasă a fizicului prin exerciţii gimnastice. [gen. -iei, var. educaţiune s.f. / cf. fr. éducation, it. educazione, lat. educatio].
Trimis de LauraGellner, 27.05.2006. Sursa: DN

EDUCÁŢIE s. f. 1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienţei de viaţă, a culturii către generaţii tinere, de influenţare sistematică şi conştientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice; totalitatea acestei acţiuni. 2. bună creştere, bună cuviinţă. (< fr. éducation, lat. educatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • educáţie — s. f. (sil. ţi e), art. educáţia (sil. ţi a), g. d. art. educáţiei …   Romanian orthography

  • Ecologisch Centrum voor Educatie, Voorlichting en Advies — Eva Lanxmeer EVA lanxmeer (Eva Lanxmeer ou « E.V.A. Lanxmeer ») est le nom d un éco quartier construit de 1994 à 2009 dans la ville de Culemborg aux Pays Bas. Les habitants de cet écoquartier ont contribué à construire l équilibre entre …   Wikipédia en Français

  • coeducaţie — COEDUCÁŢIE s.f. Educaţie a băieţilor la un loc cu fetele în şcoli mixte. – Din fr. coéducation. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  COEDUCÁŢIE s. (PED.) educaţie mixtă. (coeducaţie în şcoală.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… …   Dicționar Român

  • educa — EDUCÁ, edúc, vb. I. tranz. A forma pe cineva prin educaţie; a influenţa în mod intenţionat, sistematic şi organizat dezvoltarea intelectuală, morală şi fizică a copiilor şi tineretului sau, p. ext., a oamenilor, a societăţii etc. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • educaţional — EDUCAŢIONÁL, Ă, educaţionali, e, adj. Care aparţine educaţiei, învăţământului, care contribuie la educaţia cuiva; educativ. [pr.: ţi o ] – Din engl. educational, fr. éducationnel. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  EDUCAŢIONÁL… …   Dicționar Român

  • autoeducaţie — AUTOEDUCÁŢIE, autoeducatii, s.f. Educaţie făcută de sine însuşi. [pr.: a u to e ] – Auto1 + educaţie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autoeducáţie s. f. (sil. a u to e ) → educaţie Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar …   Dicționar Român

  • educativ — EDUCATÍV, Ă, educativi, e, adj. Care aparţine educaţiei, privitor la educaţie, care contribuie la educaţia cuiva. – Din fr. éducatif. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  EDUCATÍV adj. 1. v. educaţional. 2. v. pedagogic. 3. instructiv,… …   Dicționar Român

  • palestră — PALÉSTRĂ, palestre, s.f. 1. (În Grecia şi în Roma antică) Loc special destinat pentru practicarea gimnasticii, luptelor etc. 2. Şcoală de educaţie fizică în Atena antică, urmată de băieţii în vârstă de 13 15 ani, după absolvirea şcolii de… …   Dicționar Român

  • teleeducaţie — TELEEDUCÁŢIE s.f. Educaţie prin televizune. – Tele + educaţie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  teleeducáţie s. f. (sil. le e ) educaţie Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  TELEEDUCÁŢIE s. f. transmitere de… …   Dicționar Român

  • cultură — CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”