- inspirator
- INSPIRATÓR, -OÁRE, inspiratori, -oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care ajută inspiraţia aerului în plămâni. 2. adj., s.m. şi f. (Persoană) care inspiră (2) pe cineva; p. ext. îndrumător, sfătuitor. – Din fr. inspirateur.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98inspiratór adj. m., s. m., pl. inspiratóri; f. sg. şi pl. inspiratoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINSPIRAT//ÓR inspiratoroáre (inspiratoróri, inspiratoroáre) 1) Care favorizează inspiraţia; care contribuie la inhalarea aerului în plămâni. Muşchi inspiratorori. 3) şi substantival Care inspiră; apt de a inspira. /<fr. inspirateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINSPIRATÓR, -OÁRE adj. (anat.) Care participă la inspiraţie (1). // s.m. şi f. Cel care inspiră, sugerează (o idee). [cf. fr. inspirateur].Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DNINSPIRATÓR, -OÁRE I. adj. (anat.) care participă la inspiraţie (1). II. adj., s. m. f. (cel) care inspiră, sugerează (o idee). (< fr. inspirateur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.