bizui — BIZUÍ, bízui, vb. IV. refl. 1. A se încrede, a se întemeia, a se baza. 2. (pop.) A cuteza, a se încumeta să... – Din magh. bizni. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BIZUÍ vb. 1. v. baza. 2. a se baza, a conta, a se încrede, a se lăsa, a … Dicționar Român
încredere — ÎNCRÉDERE s.f. Acţiunea de a (se) încrede şi rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă. ♢ expr. Om (sau persoană) de (mare) încredere = persoană căreia i se poate încredinţa orice… … Dicționar Român
confia — CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. tranz. A încredinţa cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [pr.: fi a ] – Din fr. confier. Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX 98 CONFIÁ vb. v. confesa … Dicționar Român
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
credul — CREDÚL, Ă, creduli, e, adj. Care crede prea uşor, fără a cerceta mai de aproape, care se încrede lesne în cineva sau în ceva. – Din fr. crédule, lat. credulus. Trimis de LauraGellner, 23.12.2008. Sursa: DEX 98 Credul ≠ bănuitor Trimis de siveco … Dicționar Român
încumeta — ÎNCUMETÁ, încúmet, vb. I. refl. 1. A îndrăzni; a cuteza. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. în ) A se bizui, a se încrede în ceva. [var.: (reg.) încuméte vb. III] – cf. lat. c o m m i t t e r e. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa … Dicționar Român
conta — CONTÁ, contez, vb. I. intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. 3. (înv.; cu determinări introduse prin prep. cu ) A ţine seama de… … Dicționar Român
credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care … Dicționar Român
încrezut — ÎNCREZÚT, Ă, încrezuţi, te, adj. Care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – v. încrede. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Încrezut ≠ modest Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
încrezător — ÎNCREZĂTÓR, OÁRE, încrezători, oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCREZĂTÓR adj. (franţuzism) confient. (Om încrezător.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
