crèdul — crè|dul Mot Pla Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
credúl — adj. m., pl. credúli; f. sg. credúlã, pl. credúle … Romanian orthography
credulitate — CREDULITÁTE s.f. Însuşirea de a fi credul, tendinţa de a crede orice cu uşurinţă, fără a cerceta mai de aproape. – Din fr. crédulité, lat. credulitas, atis. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 CREDULITÁTE s. 1. v. naivitate. 2.… … Dicționar Român
naiv — NAÍV, Ă, naivi, e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial şi substantivat) 1. Lipsit de experienţă şi de prefăcătorie, simplu, natural, credul şi sincer. ♦ Care arată, denotă naivitate (1). 2. (peior.) Lipsit de judecată matură. ♦ Care arată,… … Dicționar Român
bonom — BONÓM, bonomi, s.m. (livr.) Om blând şi credul, cu gusturi şi purtări simple. – Din fr. bonhomme. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 bonóm s. m., pl. bonómi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BONÓM bonomi … Dicționar Român
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
incredul — INCREDÚL, Ă, increduli, e, adj. (Rar) Care nu crede uşor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios,… … Dicționar Român
lesne — LÉSNE adv. Uşor, cu uşurinţă; comod. ♢ loc. adj. Lesne crezător = credul. – Din bg. lesno. Trimis de LauraGellner, 24.03.2009. Sursa: DEX 98 LÉSNE adj. v. avantajos, convenabil, ieftin, jos, mic, scăzut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
încrezător — ÎNCREZĂTÓR, OÁRE, încrezători, oare, adj. Care are încredere; credul. ♦ (Adverbial) Cu încredere. – Încrede + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCREZĂTÓR adj. (franţuzism) confient. (Om încrezător.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
bănuitor — BĂNUITÓR, OÁRE, bănuitori, oare, adj. Care bănuieşte; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [pr.: nu i ] – Bănui + suf. tor. Trimis de paula, 30.11.2004. Sursa: DEX 98 Bănuitor ≠ credul, naiv Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
