incredul

incredul: INCREDÚL, -Ă, increduli, -e, adj. (Rar) Care nu crede uşor ceva, care este greu de convins; neîncrezător. – Din fr. incrédule, lat. incredulus.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

INCREDÚL adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

incredúl adj. m. credul

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INCREDÚL incredulă (increduli, incredule) rar 1) Care nu este credul; care nu are încredere în nimic; neîncrezător; sceptic. 2) rel. Care încalcă dogmele unei religii sau nu crede în ea; necredincios. /<fr. incrédule, lat. incredulus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INCREDÚL, -Ă adj. (Rar) Care nu crede uşor ceva; greu de convins. [cf. fr. incrédule, lat. incredulus].

Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DN

INCREDÚL, -Ă adj. care nu crede uşor ceva; greu de convins. (< fr. incrédule, lat. incredulus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

incrèdul — in|crè|dul Mot Pla Nom masculí … Diccionari Català-Català
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
bănuitor — BĂNUITÓR, OÁRE, bănuitori, oare, adj. Care bănuieşte; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [pr.: nu i ] – Bănui + suf. tor. Trimis de paula, 30.11.2004. Sursa: DEX 98 Bănuitor ≠ credul, naiv Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
necredincios — NECREDINCIÓS, OÁSĂ, necredincioşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Om) care îşi calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (uşor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele… … Dicționar Român
sceptic — SCÉPTIC, Ă, sceptici, ce, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care nu are încredere în nimic, care se îndoieşte de toate. 2. adj. Care aparţine scepticismului, privitor la scepticism. 3. s.m. şi f. Adept al scepticismului (1). – D … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias