necredincios

necredincios
NECREDINCIÓS, -OÁSĂ, necredincioşi, -oase, adj., s.m. şi f. 1. (Om) care îşi calcă cuvântul dat; (om) infidel. 2. (Om) care nu se încrede (uşor) în ceva. 3, (Om) care nu crede în nici o doctrină religioasă; ateu; (om) care se abate de la dogmele unei religii, în special de la dogmele religiei creştine; eretic. ♦ spec. (înv. şi pop.) Mahomedan; turc. – Ne- + credincios.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Necredincios ≠ credincios, devotat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

NECREDINCIÓS adj. v. bănuitor, neîncreză-tor, nestatornic, sceptic, schimbător, suspicios, temător.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NECREDINCIÓS adj., s. 1. adj. v. păgân. 2. s. (bis.) păgân, (înv.) agarean, viclean. (Un necredincios hulit de creştini.) 3. s., adj. v. ateu. 4. adj. v. adulter.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NECREDINCIÓS s. v. mahomedan, musulman, turc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

NECREDINCIÓS s., adj. v. eretic, schismatic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

necredinciós adj. m., s. m. (sil. -cre-), pl. necredincióşi; f. sg. necredincioásă, g.-d. art. necredincioásei, pl. necredincioáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

NECREDINCI//ÓS necredinciosoásă (necredinciosóşi, necredinciosoáse) şi substantival (negativ de la credincios) 1) Care nu crede în cineva sau în ceva; ne-încrezător; incredul. ♢ Toma necredinciososul se spune despre o persoană care nu dă crezare celor spuse până nu se convinge de adevărul lor. 2) pop. Care este de altă religie (decât cea creştină). 3) Care încalcă dogmele unei religii. /ne- + credincios
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • infidel — INFIDÉL, Ă, infideli, e, adj. 1. Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care îşi calcă angajamentele faţă de cineva, nefidel; (despre soţi) care calcă credinţa conjugală. 2. Inexact, care nu exprimă adevărul, realitatea. –… …   Dicționar Român

  • pângări — PÂNGĂRÍ, pângăresc, vb. IV. tranz. 1. A face de ocară, a dezonora, a necinsti; a păta, a profana. ♦ spec. A viola. 2. A mânji, a murdări, a întina. – De la păgân. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PÂNGĂRÍ vb. 1. v. profana. 2. a… …   Dicționar Român

  • păgân — PĂGẤN, Ă, păgâni, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de creştini celor care sunt de altă religie decât cea creştină sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan …   Dicționar Român

  • agarean — AGAREÁN, agareni, s.m. (înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [var.: agarineán s.m.] – Din sl. agarĕaninŭ. Trimis de ana zecheru, 29.08.2002. Sursa: DEX 98  AGAREÁN s. v. mahomedan, musulman, necredincios, păgân. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • hain — HAÍN, Ă, haini, e, adj. 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. (înv.) Trădător, sperjur, necredincios. – Din tc. hain. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Hain ≠ milos, milostiv Trimis de siveco, 16.12.2008. Sursa: Antonime… …   Dicționar Român

  • proclet — PROCLÉT, Ă, procleţi, te, adj. 1. (înv.; adesea substantivat) Care a fost excomunicat, anatemizat, blestemat; eretic; p. ext. păgân, necredincios. 2. (reg.; adesea substantivat) Ticălos, rău, păcătos, ipocrit. 3. (reg.) Grozav, straşnic, cumplit …   Dicționar Român

  • viclean — VICLEÁN, Ă, vicleni, e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care se poartă, vorbeşte fără sinceritate, ascunzându şi adevăratele intenţii (reprobabile); făţarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) şiret, şmecher, isteţ. 2. (pop.) Rău, crud,… …   Dicționar Român

  • adulter — ADULTÉR, Ă, adulteri, e, adj., s.n. 1. adj. (Despre soţi) Care a încălcat fidelitatea conjugală. 2. s.n. Infracţiune care constă în încălcarea fidelităţii conjugale de către unul dintre soţi. – Din fr. adultère, lat. adulterum. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • agarinesc — AGARINÉSC adj. v. necredincios, păgân. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • ateist — ATEÍST, Ă, ateişti, ste, adj. (Rar) De ateu, referitor la ateism. – Din fr. athéiste. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Ateist ≠ deist Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ATEÍST s., adj. v. ateu, liber cugetător… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”