confia

CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. tranz. A încredinţa cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [pr.: -fi-a-] – Din fr. confier.

Trimis de Joseph, 22.05.2004. Sursa: DEX '98



CONFIÁ vb. v. confesa, da, declara, destăi-nui, dezvălui, divulga, împărtăşi, încre-dinţa, înmâna, întinde, lăsa, mărturisi, preda, remite, revela, spovedi, spune, transmite.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



confiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. confiéz, 3 sg. şi pl. confiáză, 1 pl. confiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. confiéze; ger. confiínd (sil. -fi-ind)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CONFI//Á confiaéz tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lăsa în grijă; a da în primire (unei persoane de încredere); a încredinţa. 2) (gânduri intime, frământări sufleteşti etc.) A comunica în mod confidenţial; a încredinţa; a destăinui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE CONFI//Á mă confiaéz intranz. A încredinţa o confesiune; a face confidenţe; a se destăinui; a se confesa; a se spovedi. [Sil. -fi-a] /<fr. se confier

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONFIÁ vb. I. (Franţuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere].

Trimis de LauraGellner, 13.04.2006. Sursa: DN



CONFIÁ¹ vb. I. tr. a încredinţa cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



CONFIÁ² vb. tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier)

Trimis de raduborza, 29.03.2009. Sursa: MDN