baza — BAZÁ, bazez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 BAZÁ vb. 1. a se… … Dicționar Român
conta — CONTÁ, contez, vb. I. intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. 3. (înv.; cu determinări introduse prin prep. cu ) A ţine seama de… … Dicționar Român
miza — MIZÁ, mizez, vb. I. tranz. 1. A depune ca miză; a juca pe...; a ponta. 2. fig. A conta pe..., a se bizui pe... – Din fr. miser. Trimis de LauraGellner, 02.06.2004. Sursa: DEX 98 MIZÁ vb. a ponta, (înv.) a pontarisi. (A miza la un joc de noroc.) … Dicționar Român
nădejde — NĂDÉJDE, nădejdi, s.f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori doreşti se va realiza; speranţă, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ♢ loc. adj. De… … Dicționar Român
rezema — REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza astfel încât să fie susţinut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ♢ expr. (tranz.; fam.) A rezema pereţii (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. refl. fig. A … Dicționar Român
sprijini — SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) susţine, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. tranz. fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a… … Dicționar Român
încrede — ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. tranz. (înv. şi… … Dicționar Român
bizuire — BIZUÍRE, bizuiri, s.f. Faptul de a se bizui. – v. bizui. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 bizuíre s. f., g. d. art. bizuírii; pl. bizuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
credinţă — CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ♢ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (înv.) Încredere (pe care … Dicționar Român
sigur — SÍGUR, Ă, (I) siguri, e, adj., (II) adv. I. adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. 2. Convins, încredinţat. ♢ expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva) … Dicționar Român
