sigur

SÍGUR, -Ă, (I) siguri, -e, adj., (II) adv. I. adj. 1. De a cărui realitate sau realizare nu se poate îndoi nimeni; neîndoielnic. 2. Convins, încredinţat. ♢ expr. A fi sigur (de ceva sau de cineva) = a avea deplină încredere (în ceva sau în cineva), a se baza (pe cineva sau ceva). 3. Care este demn de încredere, pe care te poţi bizui. ♢ expr. A fi sigur de sine (sau de el) = a se comporta şi a acţiona în mod neşovăielnic, a fi conştient de valoarea şi de puterile proprii. (fam.) A lua (pe cineva) la sigur = a ataca (pe cineva) de-a dreptul, cu dovezi evidente şi cu precizie, fără a-i lăsa posibilitatea să se eschiveze. A merge (sau a se duce) la sigur = a merge drept la ţintă, fără risc; a nu da greş. ♦ Care nu prezintă pericol, fără primejdie. Drum sigur. ♢ expr. A pune (ceva sau pe cineva) la loc sigur = a pune (ceva sau pe cineva) într-un loc ferit de orice pericol; a ascunde. 4. Care nu dă greş; precis; fără defect. Judecată sigură. ♦ Hotărât, ferm. neşovăielnic. ♦ Care produce efectul dorit; eficace. Medicament sigur. II. adv. 1. Da. 2. În mod precis, negreşit. ♢ expr. (fam.) Mai mult ca (sau decât) sigur = fără nici un fel de îndoială. – Din ngr. síghuros.

Trimis de LauraGellner, 28.09.2005. Sursa: DEX '98



Sigur ≠ incert, şovăielnic, nesigur, şovăitor

Trimis de siveco, 05.11.2008. Sursa: Antonime



SÍGUR adj., adv. 1. adj. v. adevărat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neapărat. (Vrea un răspuns sigur.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu sigur.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu sigur.) 6. adj. ferm, hotărât, neabătut, neşovăielnic, neşovăitor. (Cu paşi sigur.) 7. adj. cert, inevitabil. (Căderea sigur a oraşului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevărat, cert, serios. (- Aşa s-au întâmplat lucrurile! – sigur?) 10. adv. indiscutabil, neapărat, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, precis, (pop.) nesmintit. (sigur voi fi acolo la ora anunţată.) 11. adv. absolut, bineînţeles, cert, desigur, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, negreşit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis. (- Crezi că vine azi? – sigur!) 12. adj. adăpostit, apărat, ferit, ocrotit, păzit, protejat, (înv.) scutit. (Un loc mai sigur.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



sígur adj. m., pl. síguri; f. sg. sígură, pl. sígure

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SÍGUR¹ adv. 1) Fără îndoială; negreşit. sigur că da. ♢ Mai mult ca sigur fără nici o îndoială; precis. 2) Cu încredere în sine. A se ţine sigur. /<ngr. síghuros

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SÍGUR² sigură (siguri, sigure) 1) Care nu provoacă îndoială; neîndoielnic; cert; incontestabil. Victorie sigură. 2) Care este încredinţat, convins. sigur de reuşită. ♢ A fi sigur de cineva (sau de ceva) a avea încredere deplină în cineva (sau în ceva). 3) Care este de nădejde; pe care te poţi bizui. Adăpost sigur. ♢ A fi în mâini sigure (a fi) în mâini de nădejde. A pune pe cineva (sau ceva) la loc sigur a ascunde pe cineva (sau ceva) într-un loc unde nu există nici o primejdie. A merge la sigur a acţiona fără greş. Mână sigură mână fermă, neşovăielnică. 4) Care produce efectul dorit; cu acţiune pozitivă; eficace. Remediu sigur. /<ngr. síghuros

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



sígur (-ră), adj. – 1. Neîndoielnic, cert, indubitabil. – 2. (adv.) În mod cert. – Mr. sigur. ngr. σίγουρος, din ven. siguro (Cihac, II, 698; Densusianu, rom., XXXIII, 286). – Der. nesigur, adj. (incert); siguranţă, s.f. (securitate); nesiguranţă, s.f. (insecuritate); sigureală (var. siguritate), s.f. (înv., securitate); siguripsi, vb. (a asigura), din ngr. σιγουρεύω, aorist σιγουρεύσω (Tiktin), sec. XVIII, înv.; asigura, vb. (a căpăta garanţii); asigurător, adj. (care asigură). Există tendinţa de a conjuga asigurez "semnez o poliţă de asigurare" şi asigur "fixez, întăresc".

Trimis de blaurb, 14.12.2008. Sursa: DER