- rezema
- REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza astfel încât să fie susţinut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ♢ expr. (tranz.; fam.) A rezema pereţii (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. refl. fig. A se întemeia, a se baza. [var.: (reg.) răzimá vb. I] – et. nec.Trimis de IoanSoleriu, 13.10.2004. Sursa: DEX '98REZEMÁ vb. 1. v. susţine. 2. a propti, a pune, a sprijini. (rezema scara să suim.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeREZEMÁ vb. v. baza, bizui, conta, fundamenta, încrede, întemeia, sprijini.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerezemá vb., ind. prez. 1 sg. reázăm, 2 sg. rézemi, 3 sg. şi pl. reázemă; conj. prez. 3 sg. şi pl. rézeme; imper. 2 sg. reázemăTrimis de siveco, 19.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficA REZEMÁ reázăm tranz. (obiecte) A aşeza astfel încât să se sprijine şi să nu cadă; a sprijini; a propti. rezema de copac. ♢ rezema pereţii (sau peretele) a) a sta fără treabă; b) a nu lua parte la dans. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE REZEMÁ mă reázăm intranz. 1) (urmat de un substantiv, nume de obiect concret, cu prepoziţia de) A se folosi ca de un reazem; a se sprijini; a se propti. 2) fig. (urmat de un substantiv cu prepoziţia de) A pune temei; a se întemeia; a se sprijini; a se baza; a se bizui. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrezemá (reázem, rezemát), vb. – 1. A se sprijini, a fi susţinut. – 2. A (se) asigura, a se propti, a se fixa. – 3. A se odihni, a sta comod. – 4. (refl.) A se baza, a se bizui. – var. răzema, răzima, rezăma şi der. gr. ῥιζόοµαι, perf. ἐῥῥίζωµαι "a se baza, a se propti, a se întări", din ῥίζωµα "înrădăcinare", cf. gr. ἰscurίζοµαι "a sprijini". Se poate presupune un intermediar lat. vulg. *rhizomare. Celelalte explicaţii par insuficiente: din sl. (Cihac, II, 310); din lat. rādῑca (Puşcariu, Conv. lit., 1904, 260; Philippide, II, 730; alb. rĕdzim "prăpastie" provine mai curînd, ca şi mr., din acelaşi ngr. ῥίζωµα "poală de munte"); din lat. rĕmĕdium "întărire", rĕmĕdiāre "a întări" (Scriban, Arhiva, 1925, 532; Giuglea, Dacor., II, 643-5; REW 7194). Der. reazem, s.n. (sprijin, susţinere; proptea, toiag; bază); rezemătoare, s.f. (parapet, grilaj, pervaz); rezemătură, s.f. (înv., bază, fundament).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.