- propti
- PROPTÍ, proptesc, vb. IV. 1. tranz. A pune o proptea (sau mai multe) unui gard, unui zid etc.; a sprijini ceva cu o proptea. 2. tranz. şi refl. A (se) rezema de ceva. ♦ refl. A se sprijini de ceva în vederea unui efort. – cf. sl. p o d ŭ p r ĕ t i .Trimis de ana_zecheru, 21.04.2004. Sursa: DEX '98PROPTÍ vb. 1. a (se) rezema, a (se) sprijini, a (se) susţine, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp propti poarta.) 2. a pune, a rezema, a sprijini. (propti scara să suim.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimePROPTÍ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini, susţine.Trimis de siveco, 13.07.2008. Sursa: Sinonimeproptí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. proptésc, imperf. 3 sg. propteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. propteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PROPT//Í proptiésc tranz. 1) A sprijini printr-o proptea. 2) (obiecte) A aşeza astfel încât să nu cadă; a sprijini; a rezema. /cf. sl. produprĕtiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE PROPT//Í mă proptiésc intranz. (urmat de un substantiv-nume de obiect concret, cu prepoziţia de) A se folosi ca de o proptea; a se sprijini; a se rezema. /cf. sl. produprĕtiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXproptí (proptésc, proptít), vb. – 1. A sprijini, a rezema. – 2. A pune, a fixa, a se rezema. – 3. A proteja, a favoriza. – var. Mold. propi, Trans. împropti. sl. podŭprĕti (Tiktin; Candrea). – Der. proptă, s.f. (proptea; sprijin, protecţie; opoziţie, rezistenţă); proptea, s.f. (stîlp de sprijin; ajutor; protecţie; pană, piedică, frînă); proptiş, s.n. (barieră, stavilă); proptiş, adv. (pieptiş); proptitor, s.n. (oişte).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.