crac

CRAC¹ interj. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). – Onomatopee. cf. fr. c r a c .

Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



CRAC², craci, s.m. (pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦ Fiecare dintre cele două părţi ale pantalonilor, ale iţarilor, ale salopetei, ale treningului etc. 2. Crăcană (I 1). 3. Creangă, ramură, cracă. 4. Ramificaţie a unui deal; picior de deal sau de munte. 5. Ramificaţie a unei ape curgătoare. – Din bg. krak.

Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



CRAC s. v. braţ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CRAC s. v. braţ, coardă, cracă, creangă, membru inferior, picior, ramificaţie, ramură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



crac interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



crac s. m., pl. craci

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CRAC craci m. pop. 1) Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. 2) Fiecare dintre cele două părţi ale pantalonilor. 3) Fiecare braţ al unui obiect ramificat. /<bulg. krak

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



crac interj. – Exprimă zgomotul unui obiect ce se sparge. Creaţie expresivă, cf. fr. crac, sp. cras, cris.

Trimis de blaurb, 12.06.2007. Sursa: DER



crac (cráci), s.m. – 1. Picior. – 2. Picior de compas. – 3. Picior, braţ la diverse instrumente. – 4. Creangă. – 5. Braţ de rîu. – 6. Ramificaţie a unui lanţ muntos. – 7. Piesă care leagă furgonul de avantren. bg. krak "picior" (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 308; Cihac, II, 79; Conev 50, 89), sb. krak, pol. krok. – Der. cracă, s.f. (ramură, creangă; corn de animal). DAR declară că relaţia etimologică a lui crac cu cracă nu este clară, ceea ce este poate prea subtil, avînd în vedere identitatea de sensuri, rut. krak "ramură" şi folosirea comună în toate limbile a noţiunii de "picior" în locul celei de "tulpină". – Der. crăcui, s.n. (picior de pasăre); crăcel, s.m. (plante, Plantago lanceolata, Cerastium cerastoides); crachiţă, s.f. (cracă bifurcată cu care se culeg fructele mari); cracoş, adj. (cu picioarele desfăcute; cu picioarele curbate); crăcoiat, adj. (cu picioarele curbate); crăcărie, s.f. (morman de crengi; mulţime de crengi); crăcos, adj. (frunzos, stufos); crăcuros, adj. (frunzos); crăcan, s.m. (picior; om cu picioare lungi; arg., pantaloni), cf. sb. krakan "cu picioare lungi"; crăcană, s.f. (ramură bifurcată, folosită ca prăjină, sprijin, proptea etc.; sapă cu două vîrfuri; corn de plug; fiecare dintre cele două vîrfuri ale suveicii; ac de împănat; mai pentru pavaj; trepied; furcă; varietate de struguri), pe care DAR îl leagă în mod curios de fr. carcan; crăcănel, s.m. (cu picioarele curbate); crăcăna, vb. (a desface picioarele; a întinde; a propti crengile cu furci); crăcănos, adj. (rămuros); crăci, vb. (a desface picioarele; a propti crengile cu furci; a despărţi, a despica), pentru a cărui răspîndire generală cf. ALR, II, 67.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER