- reazem
- REÁZEM, reazeme, s.n. 1. Dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezemătoare. ♢ (mec.) Punct de reazem = punct fix în jurul căruia forţa şi rezistenţa tind să ajungă în echilibru. ♦ Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri şi care impune anumite restricţii deplasării relative a acestora. ♦ (Rar) Balustradă. 2. fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. fig. Cauza, motivarea unei acţiuni; motiv, temei. [var.: rázăm, reázăm, réazim s.n.] – Din rezema (derivat regresiv).Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98REÁZEM s. 1. v. proptea. 2. (tehn.) rezemătoare, sprijin. (O piesă care serveşte ca reazem.) 3. v. ajutor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeREÁZEM s. v. apărător, balustradă, mână curentă, ocrotitor, parapet, parmaclâc, pat, pălimar, protector, rampă, rezemătoare, sprijin, sprijinitor, susţinător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimereázem s. n., pl. reázemeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREÁZEM reazeme n. 1) Obiect care asigură sprijinirea unui corp. ♢ Punct de reazem loc de contact dintre două corpuri solide unde se exercită forţe de acţiune şi reacţiune. 2) fig. Susţinere materială sau morală; ajutor; sprijin. reazem la bătrâneţe. 3) tehn. Legătură între două elemente ale unui sistem tehnic. /v. a (se) rezemaTrimis de siveco, 26.09.2005. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.