- sprijin
- SPRÍJIN, sprijine, s.n. 1. Ceea ce serveşte să susţină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. fig. Ajutor, asistenţă, ocrotire. ♦ (concr.) Susţinător, ocrotitor, sprijinitor. – Din sl. sŭprenženŭ.Trimis de LauraGellner, 18.01.2009. Sursa: DEX '98SPRÍJIN s. 1. v. proptea. 2. v. reazem. 3. v. ajutor. 4. v. protecţie. 5. ajutor, concurs, contribuţie. (sprijinul lui a fost hotărâtor.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (Vă ofer sprijinul meu.) 7. protecţie, (înv.) regea, regealâc, (reg. fig.) proptă. (Îi serveşte ca sprijin.) 8. apărare, ocrotire, protecţic, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (fig.) scut. (Serveşte ca sprijin împotriva ...) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protecţie, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucură de sprijinul unei societăţi de binefacere.) 10. egidă, oblăduire, ocrotire, patronaj, protecţie. (Asociaţia se bucură de înaltul sprijin al ...) 11. v. apărător. 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e sprijinul bătrâneţelor lui.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespríjin s. n., pl. spríjineTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPRÍJIN sprijine n. 1) Obiect de care se ţine cineva sau ceva ca să nu cadă; reazem. ♢ Punct de sprijin loc care serveşte drept sprijin. 2) fig. Susţinere materială sau morală; ajutor; reazem. /<sl. suprenženuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.