toiag

toiag
TOIÁG, toiege, s.n. 1. Băţ lung şi drept de care se sprijină cineva la mers sau de care se serveşte pentru a se apăra. ♦ fig. Sprijin, ajutor, reazem. ♦ Lovitură dată cu toiagul (1). 2. Un fel de baston purtat ca semn distinctiv sau ca simbol al unei demnităţi sau autorităţi. 3. (pop.) Lumânare care se aşază în mâna, pe pieptul sau la capul mortului. 4. (La pl. art.) Numele popular al celor trei stele luminoase aşezate la rând în mijlocul constelaţiei Orion. [pr.: to-iag] – Din sl. tojagŭ, tojaga.
Trimis de claudia, 17.10.2008. Sursa: DEX '98

TOIÁG s. 1. baston, (Transilv. şi Maram.) măcău. (Se sprijină în toiag.) 2. (reg.) stat. (toiagul este o lumânare încolăcită.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

TOIÁG s. v. ajutor, mustuitor, reazem, sceptru, sprijin, sprijinitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

toiág s. n., pl. toiége
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TOI//ÁG toiagége n. 1) Băţ lung care serveşte drept sprijin la mers. 2) Lovitură dată cu un astfel de băţ. 3) fig. Susţinere materială sau morală; ajutor; sprijin; reazem. 4) Baston purtat ca simbol al unei demnităţi sau autorităţi. 5) pop. Lumânare care se pune în mâna sau la capul mortului. /<sl. tojagu, tojaga
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

toiág (-iége), s.n. – 1. Par, baston. – 2. Cîrjă. – 3. Bîtă de cioban. – 4. Cîrjă pastorală. – 5. Baston ca însemn de autoritate. – 6. Sceptru. – 7. Sprijin, reazem. – 8. Lovitură cu bastonul. – 9. Lumînare de morţi care se face de aceeaşi lungime cu cel răposat. – 10. (s.f. pl.) Numele a trei stele din constelaţia Orion. – Mr. tuiag(ă), megl. tuiagă. sl. (sb.) toiaga, cf. bg. tojag (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 416; Conev 65; Byck-Graur, BL, I, 14); pare cuvînt oriental, cf. tc. toyaka. – Der. to(i)egi, vb. (a umbla, a cutreiera; a bate cu ciomagul).
Trimis de blaurb, 23.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • toiág — s. n., pl. toiége …   Romanian orthography

  • tirs — TIRS, tirsuri, s.n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viţă de vie şi având în vârf un con de pin, cu care era înfăţişat zeul Dionysos şi cei care îl însoţeau. 2. Inflorescenţă în formă de con de brad. – Din fr. thyrse. Trimis de camelia.soare,… …   Dicționar Român

  • cârlig — CÂRLÍG, cârlige, s.n. 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. ♢ loc. vb. A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat. care serveşte la scoaterea găleţii cu… …   Dicționar Român

  • pateriţă — PATERÍŢĂ, pateriţe, s.f. Toiag arhieresc, cârjă episcopală împodobită în partea de sus cu două capete în formă de şerpi între care se află un glob cu o cruce. – Din ngr. pateritsa. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  pateríţă s. f., g …   Dicționar Român

  • sceptru — SCÉPTRU, sceptre, s.n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorităţii. ♦ fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • toiegel — TOIEGÉL, toiegele, s.n. Diminutiv al lui toiag. [pr.: to ie ] – Toiag + suf. el. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  toiegél s. n., pl. toiegéle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • Matthew Burt — (born 1951) is a furniture designer maker in England who runs a contemporary practice from a studio and workshop (established 1978) based in the South Wiltshire village of Sherrington, west of Salisbury. His work has been displayed in significant …   Wikipedia

  • acăţa — ACĂŢÁ vb. I. v. agăţa. Trimis de ana zecheru, 25.01.2008. Sursa: DEX 98  acăţá (acắţ, át), vb. – 1. A prinde. – 2. A atîrna. – 3. (fam.) A acosta o femeie pe stradă. – 4. (arg.) A obţine, a dobîndi. – var. agăţa (şi der. săi). Mr. acaţ, căţari a …   Dicționar Român

  • ajutor — AJUTÓR, OÁRE, ajutori, oare, s.m. şi f., s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care ajută pe alta într o activitate oarecare (secundând o şi subordonându i se). 2. s.n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistenţă… …   Dicționar Român

  • baston — BASTÓN, bastoane, s.n. Bucată de lemn lungă (cam de un metru) şi subţire, de obicei curbată la un capăt, care se poate ţine în mână şi are diverse utilizări. ♢ Baston de mareşal = un fel de baston scurt, purtat de un mareşal. ♦ Lovitură dată cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”