- toi
- TOI, toiuri, s.n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei acţiuni sau al unui fenomen în desfăşurare. ♦ (pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. Învălmăşeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (înv.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy "banchet".Trimis de RACAI, 10.10.2008. Sursa: DEX '98TOÍ vb. v. admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra, striga, ţipa, urla, zbiera.Trimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: Sinonimetoi s. n., (învălmăşeli, cete) pl. tóiuriTrimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficTO//I toiiuri n. 1) Moment de maximă intensitate în desfăşurarea unei acţiuni sau a unui fenomen; miez toi recoltei. 2) pop. Forfotă a unei mulţimi de oameni; învălmăşeală. 3) înv. Grup mare de oameni, de animale aflat în dezordine; cârd. [Monosilabic] /<turc. toyTrimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: NODEXtoí, toiésc, vb. IV (reg.) 1. a certa, a mustra. 2. a face zgomot. 3. a (se) calma, a (se) linişti.Trimis de blaurb, 10.10.2008. Sursa: DARtói (-iuri), s.n. – 1. Zgomot, gălăgie, hărmălaie. – 2. Punct, maxim, culme, moment de maximă intensitate. Cuman., tc. toy "chef, ospăţ" (Puşcariu, Lr., 315; cf. Şeineanu, II, 363). Primul sens azi înv., supravieţuieşte în Mold. şi Trans. de v. – Der. toi, vb. (a face zgomot; Trans., a certa, a dojeni).Trimis de blaurb, 23.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.